cetățeancă, doriți să plecați de bună voie
și nesilită de nimeni într-o călătorie
către interiorul meu?
haideți, cetățeanco,
nu vedeți?
afară ninge din toate părțile,
în sufletul meu e liniște pe toate planurile
cerul de afară e plumburiu,
cerul meu e senin
vântul mătură pământul fără milă,
în mine, abia dacă se clintește iarba firii.
poftiți cetățeanco, daca doriti, mângâiați aici
și aici
cerere în călătorie
11 comentarii
Comentarii
🙁
prezenta ei, chiar si discreta, va tulbura iarba firii, lasandu-ti in schimb iluzia nemuririi, pe cerul tau senin ea va desena cai verzi, fum intunecat si porumbei fantastici, destepti, fastaciti de sarit sotron in inalt …ce mai faci? scriu …las un bilet pe-un ciob de oglinda celor ce-si deschid larg usile interioarelor si te invita nonsalant „intra”
n-as experimenta o astfel de aventura…sau mai stii? poate cu-n rucsac si-o harta mai buna o sa ajung fix in sala de lectura , sper c-ai mai lasat si tu pe traseu un marcaj,ceva, o sageata…obligatoriu la stanga, sau las-o balta…
…mai bine nu…e mult prea tentant..si stiu sigur ca, de cum ai intrat ,te-ai pierdut fara sa te mai poti regasi vreodata…vei deveni poveste…
era odata o ea ce-a acceptat sa traiasta inauntrul lui „fa-minodlacravata” si sa nemureasca:))
Dacă nu e nevoie de viză
îmi fac repede o valiză
spui că cerul e senin,
o să iau bagaj puţin
ia zi, pe acolo e soare,
să-mi pun costumul de soare?
(şi o loţiune de protecţie
dacă mă radiezi cu direcţie
era odată
o cetăţeancă oarecare,
într-o seară după baie
neştiind ce să mai facă
să nu se pună-n pat odată
a dat un click şi n-a mai vrut nimic.
a dat de-un tip ce scrie bine şi
are miros pentru fete
călătoare.
de bucurie a început să dea din degetele de la picioare
şi căuta nişte cuvinte
să zică mai pe ocolite:
„cât de tare!!!”
ia uite ce m-am grabit
raspunsul sa ti-l trimit
a ramas paranteza deschisa
si intrebarea indecisa
cetateanule,nu ma sperie pe mine ninsoarea si natura dezlantuita,mai degraba ma sperie natura nedezlantuita din sufletul tau.Cu tot respectul draga iv,o sa refuz,prefer durerea de afara decat cuvinte dulci care trag pe sfoara. si inca ceva,cererea ta in calatorie e cam egoista,nu crezi?nu!n-am spus ca e un lucru rau…si eu le-am propus o data norilor sa tune doar pentru mine// desi tu esti om al misterelor…ne-ai pus pe tava ce contine o(m)ul tau kinder…da,de ce-ar mai vrea cineva ceva deja descoperit?
Ce propuneti Dvs, – o calatorie spre interiorul Dvs. – pare extrem de interesanta. Imi plac verbele si vad ca le folositi din plin. I love actions!
Da, afara ninge, dar ninge frumos cu fulgi mari.
Da, afara bate vantul, dar vantul aduce roseata placerii in obraji.
Pentru ca v-am intalnit pentru prima data si cuvintele Dvs. m-au cucerit v-as propune, pentru inceput, o calatorie prin ploaie, vant si ninsoare . Asa am putea descoperi impreuna daca drumul nostru este comun atunci cand nu sunt cele mai bune conditii… Stiti ca toata lumea alearga dupa placinte si asta este valabil si pentru mine.
Daca Mos Craciun m-ar intreba ce mi-as dori cu siguranta ca as raspunde ca imi doresc o calatorie comuna alaturi de jumatatea mea …
Sunteti Dvs. jumatatea mea?
Sunt eu jumatatea Dvs.?
Cred ca numai plimbarea in doi prin ploaie, vant sau ninsoare poate sa ofere raspunsul fara echivoc.
Va astept in ninsoare!
Va multumesc pentru invitatia care mi-a facut mare placere!
P.S.
Uite ca a aparut si soarele ceea ce poate sa faca o plimbare cu mult mai placuta!
atunci cand pornim intr-o calatorie totul se simplifica
daca avem la-ndemana un ghid. asadar,
pentru turistele doritoare, voi trece in revista succint
obiectivele de interes major ale monumentului aflat
la dumneavoastra-n vizor. imaginati-vi-l ca pe un castel
impartit dupa structura inimii in patru puncte de reper,
doua atrii si doua ventricule. fiecare cu o sumedenie
de minuscule incaperi adapostind comori, ce-asteapta
a fi scoase la lumina prin truda temerarilor cautatori.
spre exemplu, la intrarea in atriul stang
e nevoie sa pasiti cu mare bagare de seama
se afla acolo o camaruta mai…delicata
Sensibilitate, asa o am in ghid consemnata.
parfumul imbietor i-l veti simti raspandit peste tot
in particula de aer respirat
in cerneala ce da sa iasa din calimara
in melodia fredonata-n surdina. in flacarile semineului
ce-n straie imparatesti imbraca a lunii lumina
in petalele florilor tesute-ntr-un covor diafan
in stelutele din privire ce timide una-doua fug
si se ascund pe tavan. in……………………………
aici, cuvintele sa va fie rostite de catre suflet
si doar in soapta. in schimb, lasati-le simturilor
placerea desfatarii cu tot ce poate fi facut sa devina arta.
ei, ce ziceti, v-am mai starnit o farama de interes?
nadajduind ca da, va indemn a purcede la drum.
iar calatoria sa va fie cel mai minunat cadou de craciun.
p.s. 🙂
atriul drept e plin de Curaj
ventriculului stang Toleranta i-as spune
iar celui drept, Compasiune.
o iarna ca-n povesti sa aveti!
ma poate ajuta cineva cu o informatie referitoare la aranjarea textului in pagina, fiindca al meu varza s-a facut?! nu stiu cum sa maresc dimensiunea randurilor astfel incat sa-mi incapa toate cuvintele, fara ca ultimul sa sara pe urmatorul rand.
„….Când fu în dreptul meu, strigai –
o, îngere venit din rai,
mă lasă să m-atârn şi eu
de scaunul tău, de braţul tău.
Abia putui de un picior
de scaun, să m-agăţ din zbor.
Astfel prin aer şi prin ziduri
cu îngerul zburam şi eu,
la fel cum flutură în vânt
mătasa unui steag înfrint!
Şi mă răneam de-acoperişe,
de ramurile verzi, piezişe,
şi mă izbeam de stâlpii lungi,
de cabluri şi de sârme şi de dungi…
Mă desprinsei de sus căzând
în piaţa înserată, liniştită.
O, el se-ndepărta zburând,
prin aer şi prin ziduri străbătând
cu cartea-n mâini, citind cu patimă
necontenită.
O, el se-ndepărta şi eu
tot mai vroiam să-l văd, prin seară.
…Dar el s-a dus alunecând,
împins în rai ca de un vânt,
sau, poate, de-apăsarea unui gând
cu mult mai mare.”
Va multumesc pentru invitatie si va astept cu drag langa mine.