zâmbetului tău

nu există ceva mai frumos
decât zâmbetul tău.
nici măcar luna imensă și galbenă
sprijinindu-se pe oraș,
în timp ce ne spune o poveste înainte de culcare,
nici inimile ruginite
care cad din piepturile copacilor
îmbrăcând pământul în haine
de sărbătoare,
nici norii albi, pufoși
pe care îngerii pleacă în vacanță
pe insule
nici păsările care fac naveta între noi și cer
ducând zeilor vești despre oameni
și aducându-le oamenilor vești
despre dispoziția zeilor;
așa că, te rog, nu mai zâmbi tot timpul
că ajung să nu mai văd nimic în jurul
zâmbetului tău.

Comentarii

TU, esti averea ta si esti pacatul
Ce naste-n dor, sa-si apere veleatul
Sarcastic drum, ce viata-n dar ti-a pus
S-aprinzi cu drag lumina, in sufletul postum.

Sa fii iubit, de tu, iti doresti asta!…cu drag!!!

sa nu zambesc
cum as putea ?
ma uit la tine
si nu mint
cand spun
c-asa te vad in mintea mea.
scriindu-mi toate astea
si zambind.

eu când zâmbesc, cel mult odată pe lună,
iubitul meu se sperie, ştie că nu-i a bună!

in tacere traiesc
si vreau sa-ti spun ca te iubesc
ca lumea ar fi pustiita
fara zambetul tau.
in lipsa ta spuma marii
se sparge…, dispare,
iar rasaritul te va gasi
departe.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *