16 poezii de iubire pe care mi le-aș fi scris mie dacă aș fi fost tu

10.
sînt acasă, în pat, goală
sub plapuma de oboseală
aș vrea să te îmbrățișez
dar mâinile mele
sînt prizoniere
sub plapuma de oboseală.
te-aș îmbrățișa cu picioarele,
dar și ele sînt impachetate în aceeași plapumă
moale și grea a oboselii.
aș vrea să-ți spun că te iubesc
cu buzele, dar nu se dezlipesc.
părului meu îi e dor de umerii tăi
celulele mele întreabă de celulele tale.
pe sub plapuma oboselii sînt fierbinte
dar nu în cuvinte.
ca paralizată în urma unui grav accident
pot doar să te privesc atent.
și să clipesc, strecurînd în fiecare clipire
câte un pic de iubire.
dar ochii tăi sînt ca două găuri caprui
care sug indiferente, materie.
și asta mă sperie:
că s-ar putea, când obosesc
să nu mai știi că te iubesc.

Comentarii

Da-i un sarut inabusit
Sa-si dezmorteasca incheietura vietii
Si o privire de granit
Sa se supuna fara grai dorintei
Musca-i apoi din ceafa, s-o ridici
Din umeri si din oboseala
Striga-va de o vom afla aici
Placerea ei si dulcea toropeala

Doar ca idee…

buzele au obosit
cred ca de la atata poftit
parul spera sa fie lung pana la cer
incat sa te infasoare cu totul in el,
picioarele au obosit sa tot fie taiate
atunci cand apareai si o dadeai pe spate
celulele ei se resping acum, auto-imune
pentru ca ale tale li se potriveau de minune,
ochii ei clipesc insa, sclipesc
intr-un limbaj morse ce-ti spune…

doar o femeie,
ce buna idee,
as mai completa putin
dar mai bine ma abtin…

Secundele in care iti raspundem aici in versuri, sunt unice pentru omul care pretuieste o clipa de poezie. Jocul rimelor, al poeziilor…multumim, Iv…inainte de orice.
@dor neobosit…superb!

de fapt ce vrei?
sa se faca din piatra seaca, o salcie plingatoare???
ca sa-ti distrezi permanent publicul spectator,
prin celulele ei metamorfozate in versare!?

vrea si nu vrea, de fapt vrea ca totul sa fie ca ea. incearca doar sa contrazici si vei ajunge la urzici. paharul se umple si porumbeii obosesc astfel incat, nu se mai iubesc

Din dor se naste nebunia
Din neiubire, cazna.
Stiti care-i ironia?
Cam toti am luat-o razna.
Dar, porumbeii se iubesc
Ii vad la o fereastra de suflet linistit
Se mai si cearta, obosesc…
Apoi, trec iar la povestit

Pfff…T. ai discutat tu cu ea?
Sau doar ti-ai dat raspunsuri, crezind ca stii deja ce-ar vrea ea!!!

Naive Iv,treaba e grava
caci fata pare-a fi bolnava!
Dar nu fa inca vreun demers
caci iti voi spune un secret.
Femeia cand este iubita
n-ajunge atat de obosita.
Nu oboseste,
infloreste.
Ea este apa si tu vant sau
soare cald si ea pamant,
Nu poate fi atat de stinsa
decat daca ceva e lipsa.
Ganeste-te!Esti soare bland
sau rece stai,doar observand?
p.s. Iubita ta a amortit
Uibirea ta nu i-a priit.

„…Că uite, mă vezi, mamă? aşa se-ncrucişează,
Şi nici nu prinz de veste când singură mă strâng
Şi tremur de nesaţiu, şi ochii-mi văpăiază,
Pornesc dintr-înşii lacrimi, şi plâng, măicuţă, plâng.

Ia pune mâna, mamă, — pe frunte, ce sudoare!
Obrajii… unul arde şi altul mi-a răcit!
Un nod colea m-apucă, ici coasta rău mă doare;
În trup o piroteală de tot m-a stăpânit.

Oar’ ce să fie asta? Întreabă pe bunica:
O şti vrun leac ea doară… o fi vrun zburător.
Ori aide l-alde baba Comana, ori Sorica,
Ori du-te la moş popa, ori mergi la vrăjitor.”

Da ca vintul care bate
Trece pe la poarta ta
Sal lasi sa te sarute
Cai trimis din partea mea Roxana

Trandafiri sunt roși
pomi-n muguresc
numele tău este elena
iar eu te iubesc

Foaie verde de dudau
Lasa ca te-oi prinde eu!

NU UITA CA-N DEPARTARE TE IUBESTE UN SUFLET BLAND SI O INIMA CE BATE PENTRU TINE ORISICAND

Se zareste-n departare ,
Un imens val de comori .
Mii de fluturi ,
Val de soare .
Loc frumos , cuprinzator .
Se aude ciripitul
Pasarii de dupa nor ,
As fi vrut s-o vad odata
Si as fi putut sa mor .
Crai frumos pe ast pamant
Cu o astfel de dorinta .
De-ai muri , as vrea sa mor .
S-avem aceeasi dorinta .
Am vazut mii de culori ,
Mii de oameni ce m-asculta ,
Nu m-au prins deloc fiori
Acum craiul ma-nspaimanta .
Asculta-i intreaga seara
Vocea sa ma cheama iara ,
Curiozitatea-i mare ,
Ori iubirea te doboara ?
De-ai simti fiorul cald
Ce puternic ma cuprinde .
O persoana moare iar ,
Insa o stea se aprinde .

Te iubesc, dar nu uita
Orice ar fi nu voi pleca..
Langa tine voi ramane,
Te iubesc si azi si maine.
Nu sunt doar cuvine
In nestire ma-ndoiesc
Ca-s putea sa ma caiesc
Pentru tine sa raman,
Mereu acelasi stapan!

As dori sa ma imoretenesc cu.dv. pe facebok. Dati-mi un semn de marinim,ie si atunci puful de papadie a lui Fanus se va asterne pe campia Ramnicului. Cu respect.

Revin cu rugamintea sa ma primiti printre prietenii dv. pe facebok. As dori sa va cunosc fizic si poate vreodata ne vom cunoste si cosmic!!!!!!Cat despre cele publicate pe cacest sait, sunt relevante ca o minte din Focsani erupoe din cand in cand. Daca cumva va plictisesc, va rog sa-mi comunicati ca sa intrerup poate aceste gandyri razlete ale mele. Cu acelas respect.

atat de frageda te asameni cu floarea alba de cires si ca un inger dintre oameni in calea vietii mele iesii \\\ te iubesc viata mea

Saruta-ma cat fruntea-ti e’ de sus
Saruta-ma cat soarele-i la ‘pus
Saruta-ma de dimi pana-n zori
Saruta-ma pana ma trec fiori.
Saruta-ma si azi si maine tot la fel
Saruta-ma, ai crez, ai minte si ai zel
Saruta-ma ce-as mai avea de spus
Saruta-ma pan’ ce-o vrea „Cel De Sus”.
La fel te-as saruta de pana-n zori
Si azi si la amiaz’ de multe ori
Si azi si maini’ si-n orice dimineta
Si azi si maini’, acum si-ntreaga viata!…

=AZI POZA TA NUMAI ZAMBESTE!=
Te-am pus in ramă pe-un perete
Și te priveam cu nostalgie
Și te fixam de multe ori
Cu ochii blanzi și dulci și moi
Cum deseori iti placeau tie.
Acum din tot ce mi-a ramas –
„Nimic” nici „Dramul” de speranta
În care eu tot mai speram
Ca si școlarul la vacanță.
Nimic, nimic n-a mai rămas
Doar amintirile pustii…
Ce însă nu se mai întorc
Sau poate „într-o alta viața”.
Din amintirile ce-ți las
Oprește numai una
Căci ochii care nu se vad
„Primesc” întotdeauna!…

… Tu-mi faci viața fericită – tu suflet drag și iubit, tu ești „tot” pe lumea asta și ești tot ce mi-am dorit. Nu te am decăt pe tine și mai mult nici nu doresc, tu ești „totul” pentru mine – doar pe tine te iubesc. Te iubesc din clipa-n care cunoștința am facut, m-ai fermecat cu o privire, cu glasul tau dulce – placut!.

Ma uit la luna-n miez de noapte cu gandul la amintirile noastre calde.
Ma uit la stele bucuros ca a doa zi ma ve saruta frumos.
Cum o faci zi de zi spre seara spunan dumi ca ma iubesti

Iubesc ca sa te port in gânduri
Și sa te țin in inima prea mult
Iubesc să fac din tine o poveste,
Una cu final fericit.
Iubesc sa scriu din tine rânduri
Să citesc și apoi s-a ascult
A mia critică dulce,
Pe care doar tu știi s-o spui.
Ador prezența ta în vise
Atunci când taci și numai spui nimic
Când iubirea-n locul nostru ,
Spune tot și tot nimic .
Iubesc când Cânți pentru mine
“A mea jucăria pe care vreau sa o văd”.
Și atunci când stam sub luna plină
Și săruturile tale întreb orce reacție alcalină
Și dacă numi iese prea bine
Sau dacă pierd mereu din rime
Cauza de baza în sine
Ramine a fi iubirea.
Ce nu- ncape nici in versuri
În romane sau scrisori
Sa redau a mea iubire
Pentru tine dragul meu.
Si atunci mica poeta
Numai mai are ce a spune
Căci penița pentru mine
Spune tot
Și tot nimica.❤️

Dragostea ❤️
Frumoasa-i viața ,tinerețea
Frumoasa-i dragostea❤️?
Cu seri frumoase-n luna plină
Și clipele de neuitat .
Ca o nemarginita floare?
Ca o strălucitoare stea?
Ca un Luceafăr? sfint in noapte
Tot ramine dragostea .❤️
Îți ridica lumea-n aer
Simpt ca zbor și-mi iau avânt
Am o singura adresa
La omul cel mai îndrăgit❤️⚽️❤️
Spre care sufletul aleargă
La ochii lui frumosi ,căprui ??
Și poți sa înoți in fericire
Iar sa te începi nu ai decum❤️❤️❤️

Eu te-am privit cu drag și-uimire
Te-am respectat de la-nceput
Și ți-am cerut doar o privire
Mi-ai spus atâte „N-am putut”
Tu ai plecat de lângă mine
Nu te-ai uitat de-loc n-apoi
Și-am așteptat, te-aștept și-acuma
Dar n-ai să vi tu înapoi.
Va fi o alta, inc-o stea. Pe care o voi prețuii.
Cu drag o voi privi și-n veci…. În veci mă va privi.

De câte ori privirea ta pe mine m-a văzut?
De câte ori din aste dăți inima ta m-a vrut?
De câte ori să mă gândesc că o preferi pe ea?
De câte ori să știu că tu o ai în mintea ta?
De câte ori în viața noastră va fi vorba de voi?
De câte ori „viața noastră ” va trece la gunoi?
De câte ori toate acestea te vor răni pe tine?
De câte ori să realizez că nu ma vrei pe mine?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *