moartea căutarii

inima bate.
ca și cum înăuntrul ei
ar fi o mică inimă care, cu răbdare
ritm și tenacitate, sapă în pereți
conform unui ineluctabil plan de evadare

pleopele clipesc.
văd și nu văd ce se întâmplă,
văd și nu văd, văd și nu văd;
oare ce s-o întâmpla în jurul nostru
când clipim? o fi lumea la fel?
sigur?

mușchii se încordează
propulsându-mă ba către al nouălea cer,
ba către duș

creierul gândește.
supragândește, sub pretextul că
își face doar treaba.
dacă gândurile mele ar fi fum
nu ne-am mai vedea pe drum.

toate organele vitale
îmi funcționează. și cu toate astea ceva
din mine a murit.

Comentarii

si in mine a murit ceva azi, dar s-a nascut tot ce poate fi mai frumos..

imi pare tare rau, Iv! acum cel mai important este sa te regasesti pe tine si apoi sa te daruiesti omului de langa tine 🙂

a murit cel de ieri sa-i faca loc celui de maine . tu, cel de azi, parca-i cunosti de undeva…

Acum inca mai stationezi sau te-ai apucat de cautat de la capat? A trecut ceva vreme de cand ai scris versurile…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *