metamorfoza

în seara când ne-am cunoscut
erau atât de multe stele
că pentr-o clipă m-am temut
că n-o să mă mai vezi de ele

când seara când ne-am cunoscut
s-a îmbrăcat discret în noapte
eu, de temut, nu m-am mai temut
și frica mi s-a spart în șoapte

s-a făcut dimineață seara când
ne-am cunoscut; s-a făcut lapte.
noi ne-am trezit cu noi în gand
arzând de nefăcute fapte

astăzi e ziua-n care ne cunoaștem
secundele ne ocolesc, alunecoase
iar eu învăț încet-încet să nu mă tem
de mâinele ce-mi picură necunoscut în oase

Comentarii

şi erau verzi şi multe mult
dar cine le socoate
şi erai mut , nu ” comiteai ”
iar azi vezi că … se poate …

Iar eu mainilor tale ma incredintez, sfioasa,
sa ma cuprinda acum si sa ma cunoasca

La miez de noapte, cand din secundele de ieri
O noua zi se coace, noi clipe si noi mangaieri

„iar eu învăț încet-încet să nu mă tem
de mâinele ce-mi picură necunoscut în oase”….si-n totdeauna nu e decat ceea ce lasi tu sa primesti. „…Metomorfoza ” ta imi spune BUNA DIMINEATA!…Multumesc!…la fel pentru Noi toti!

când seara când ne-am cunoscut
s-a îmbrăcat discret în noapte
eu, de temut, nu m-am mai temut
și frica mi s-a spart în șoapte

toti inteleg…din versuri intortocheate…doar eu nu veau sa cred…altceva …de frica sparta-n soapte…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *