Te-am iubit, oh, cum te-am iubit.
Ca un râu care curge greșit
ducând cu sine, sus, la deal
iluzia amorului total.
Cât te-am iubit, tu poate știi.
Cât un barbat și doi copii,
unul rebel, unul cuminte
facuți cu tine dinainte
Ce te-am mai iubit, tu, dragă.
Ce poveste cât o sagă
se poate scrie pentru alții
din ale mele declarații.
Te-am iubit, da, te-am iubit
ca un ciur negăurit
9 comentarii
„Ce poveste cât o sagă
se poate scrie pentru alții
din ale mele declarații.”
Superb!
Totul e la timpul trecut..Gata, s-a terminat? 🙂 Intreb ca sa stiu si eu.. 🙂
… doar ”nu poti pune ce a fost peste maine, n-are rost” … 🙂 totusi, pastrez eu ciurul negaurit/ imi pare ca ai pus in el ceva la dospit..
Ce risipa de sentimente!
asta nu e risipa, e retentie! vreti sa fac eu niste gauri?
..Off!
Te iubesc
Dintr-un ciur curge mereu
La fel ca dragostea pentru noi, de la Dumnezeu.
„tu, dragă” e vorba mea preferată / să o regăsesc aici, sunt foarte încântată 🙂
