era o zi specială,
ziua în care soarele a răsărit
la patru cincizeci și unu,
apoi a căzut undeva, în mare, la opt fără cinci;
o zi cu totul specială ziua în care
vântul bătea dinspre sud
cu o viteză de douăzeci și opt de kilometri pe oră
măturând pașii de pe aleile parcului;
ce zi ieșită din comun –
la nivelul solului, temperatura atingea
32 de grade, încălzind ușor firimiturile
pe care porumbeii le înghițeau lacomi
la picioarele unui bătrân imobil ca un
automat de firimituri;
insolită zi,
am numărat șaizeci și trei de zâmbete
și două sute patruzeci și trei de fețe posace
defilând prin fața mea cu ocazia
acestei zile cu adevărat speciale
apoi m-am oprit din numarat,
și am continuat să te iubesc.
o zi specială
Comentarii
64, 65, 66 …de cand te-am citit tot zambesc 🙂
Un final…neprevazut!
… si am continuat sa te iubesc
suntem specii pe cale de dispariţie.ce ne bucurăm chiar dacă nu avem dece
incurabili! ..bolnav! de dragoste
se pare ca trece in 4 ani (zice OMS)….asta daca nu te reindragostesti in fiecare zi de aceeasi persoana…si ai motiv sa zambesti 🙂