aș strânge toate diminețile urâte
și le-aș alinia la zid. parcă le văd cum, mute
anonime ar dispărea de pe fața pământului
fără să-i pară cuiva rău de ele,
victime ale unei mitraliere cu zâmbete.
pentru că oamenii nu-și dau seama
(și de-aici toată drama)
că o dimineață urâtă a cuiva
poate pe nesimțite infecta
zeci, sute de dimineți.
am ajuns să cred că dacă diminețile
ar dura ceva mai mult
o dimineață urâtă ar putea
intoxica un glob întreg.
dimineților urâte, treziți-vă
și înjunghiați-vă înainte să ieșiți din casă
sau mai bine culcați-vă la loc.
Un comentariu