multe întrebări fără răspuns din multele întrebări fără răspuns

uneori sufar prea mult pentru prea puțin
alteori sînt fericit, deși viața-i un chin

câteodată fericirea și suferința nu par a avea
o mare legătură cu ce mi se întâmplă, de fapt
și atunci m-am gândit: dacă există
o cantitate de suferință pe care trebuie s-o suferim
și o cantitate de fericire pe care trebuie s-o trăim?

luna asta vei fi fericit 4 minute
și vei suferi 12 ore.
ne-ar ajuta oare să știm asta?
dacă echilibrul ăsta prestabilit
există doar ca să nu înnebunim de prea multă fericire
sau suferință? dar oare fericirea există doar ca termen
de comparație? adica poate exista fericirea fără suferință?
dar invers? dar oare de ce depinde cantitatea asta prestabilită?
putem intui câtă fericire ne așteaptă?
are rost să ne împotrivim suferinței?
și tot așa.

Comentarii

poate ca deciziile pe care le luam ne fac fericiti sau tristi,suferinzi. Iar faptul ca am luat decizia gresita ne va ajuta sa fim fericiti ca am invatat inca ceva…sau tristi…

Nu vom sti nicioadata cum arata fericirea pana nu cunoastem suferinta…

intrebari intrebatoare:
cand e fericirea oare?
sau cand dorm sunt fericit
daca treaz sunt neiubit?

Incerc si eu sa poezez
somnciudat.wordpress.com

…ar putea fi numite dileme insa un profesor isi intreaba odata elevii ce este frigul, pareri putine in clasa dar profesorul ii linisteste -frigul este absenta caldurii, dar intunericul ce este?, si mai putine raspunsuri, tot el ii asigura ca intunericul este lipsa luminii…ii intreba ce ar fi pacatul, nicio idee – luminat si plin de caldura profesorul le spune ca pacatul ar fi absenta lui Dumnezeu!
tot asa cred si eu ca suferinta ar fi lipsa fericirii…si ca orice simtamant placut e real iar ceea ce ne face ursuzi e doar imaginatie.

“Without pain, how could we know joy?’ This is an old argument in the field of thinking about suffering and its stupidity and lack of sophistication could be plumbed for centuries but suffice it to say that the existence of broccoli does not, in any way, affect the taste of chocolate.” (John Green)

Mai exista si o altfel de stare, neutra sau de absentare,/
Nici suferinta, nici fericire, doar o calma de sine-impacare.

Din păcate metafizica acestui poem organizată în jurul unei gnoze duale a cunoașterii este atât de tipică pentru gândirea unui întreg mileniu, de dinaintea noii ere cosmice a Vărsătorului. Poate că ele, fericirea și suferința, nu trebuie privite antinomic, ci complementar. Fac parte dintr-un întreg pe care numai gândirea rațională trufașă a omului cartezian le-a separat. Dacă ar fi să credem lecția lui Kierkegaard, atunci numai angoasa și suferința este partea omului. Restul (fericirea) e o iluzie, tocmai pentru că durează atât de puțin, încât abia te prinzi că ai prins-o. Și, Ale, da, eu cred că existența broccoli-ului afectează gustul ciocolatei.

luna asta vei fi fericit 4 minute
și vei suferi 12 ore.
Printre tacute, necunoscute
vreo 30 zile si restul de ore.
care,
„Cu usor maruntul mers
readuc melancolia-ti
Iara ea se face vers”

Doamne, cât adevăr, câte îndoieli, câte iluzii, câte speranţe ; dragostea, ura, iubirea, suferinţa, toate la un loc fac viaţa. Depinde cât de mult ne dorim să fim buni cu noi înşine şi cu ceilalţi pentru ca viaţa să ne pară uşoară, frumoasă…

Raspunsurile astea exista…dar nu le stiti voi….altfel nu se mai cauta atat de mult viata vesnica 🙂 Insa am eu doua intrebari la care daca veti raspunde corect veti gasi si alte raspunsuri: 1.Cum poate fi pusa o intrebare la care nu exista un raspuns? 2. Care este diferenta dintre un Cititor de CARTI si un fumator de Marijuana?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *