sarută-mă și taci

dă-ți la o parte masca
din spatele măștii pe care o porți
pentru ceilalți pământeni
și spune-mi cum ești tu, de fapt;
vreau să te cunosc,
am de verificat mii de ipoteze cu tine –
dacă cearcănele de sub ochi se regăsesc
în felul în care dai din umeri,
dacă miști buzele și degetele
pe aceeași muzică interioară,
am mii de ipoteze de verificat cu tine;
desfă-ți părul
și zi-mi adevărul
strânge-mă între coapse
mângâie-mă pe sinapse
fă-mi respirație gură la gură
umple-mi plămânii cu dezinvoltură
spune-mi de ce te cheamă cum te cheamă
de ce din ochi îți curge când și când o zeamă,
unde încep și unde se termină degetele tale
și cum de seamănă atât de bine cu niște pistoale

sarută-mă și taci, mi-a spus.
Atât. Niciun cuvânt în plus.

lovez
marți
28 de comentarii

Comentarii

saruta-ma si taci…daca ma iubesti a spus
nu vindut!!!
nu striga discretia din locuri imunde
respect, virtute spovedita public
hai sa ne uitam unul in curtea celuilalt
sa vedem care are mai multa pudoare

da’ vezi că, impardonabil, iar,
diacriticul te dă la ziar.

priveste, İv, cum se duc/sunt blondele ce ling, intruna un ciubuc/da-le haine/ da-le bijuterii ori simbrii/da-le orice numai sa-ti cada in genunchii tociti de-atatea sclipiri

daca tot nu are ceva mai bun de facut …si boii de la bicicleta poate sa-i ia!!!

ah, da…
despre sarutat
atit pentru mine cit si pentru blonde,
mai vrea cineva specificat ” unde” !?

Iv, schimba ‘zeama’, te rog! Strica tot poemul. Nu e din filmul asta! Nu poti sa spui asta!

Asa-i Iv…schimba!!!
si schimba repede,
pina nu da ciorba
in foc de tot
gaseste-ti alta muza
daca te-amuza
sa-ti cinte-n buza
zeama de lamiie
las-o pe pustie

Nu-i putea curge altceva din ochi? „zeama” aia nu „rimeaza” decat cu o sinapsa esuata, zau! 😀

of, dar ce suparare in corul blondelor – zemuite prin birourile marsandei/fuguta sub birou…cunosti(deja) lectia

mansarda, nemansarda
matura-ti zburatoare-ti,
ti-a umblat?
o umilinta se intoarce intotdeauna de unde a plecat
conform moralei boomerang-ului
deci nici o grija,
sub birou e liniste si pace
in afara de constipatie
mai sint si alte principii in dotatie

„sarută-mă și taci, mi-a spus.
Atât. Niciun cuvânt în plus.”
In plus???… In minus ar fi trebuit!
sau…
ma rog…
asa cum zici…: in plus
de zeama, doar de n-ai fi spus

ce comentarii urite?
putem fi mindri de
specialitatea noastra locala:
oasele-n zama
zama de bou, de vaca,
de lamiie cu peste…

@comentatorii lui iv
Mi-aș dori să întelegeți că singurul poet de aici nu poate fi și nu este decât iv. Și mi-aș dori să citiți cuvintele omului ăstuia fără să mai doriți să adaugați altele, să nu mai încercați să-l umbriți, fiindcă nu puteți, dar reușiți însă să-l batjocoriți atât pe dânsul, cât și pe dumneavoastră, fiindcă doar atât poate să facă o limbuție ridicolă. Românul nu s-a născut poet, domnilor.

@iv
Îmi permit să spun că sunteți poet fiindcă puteți mânui cuvintele într-o manieră aparte. Nu vă înfumurați, vă rog.

nu mă înfumurez pentru că nici eu nu știu dacă sînt poet, pentru că nu știu exact ce e un poet
multumesc

atita timp cit cineva, poet sau nu, isi permite permite sa batjocoreasca public imaginea unei iubite (indiferent cine si cum ar fi ea si daca exista sau nu)…nu vad de ce comentariile nu ar fi pe masura…

@C: Sincer, daca tu vezi in poezia asta imaginea unei iubite badjocorite, asta inseamna ca ar cam trebui sa te lasi de poezie pentru ca nu e de tine. Sunt constient ca ti-o spun degeaba si ca tu o sa gandesti ca sunt un snob care a pus prima oara ochii pe o poezie si ca ar trebui sa te las in durerea ta dar dupa ce am citit ultimul tau comentariu nu m-am mai putut abtine. Ti se pare oare ca raspunsul meu nu e pe masura comentariilor tale?
@Iv: Criticilor mei, Eminescu

batjocorite*(am revenit ca nu cumva greseala sa afecteze ceea ce as vrea sa inteleaga domnul nostru)

@Bogdan
de accord cu tine pina la „de ce din ochi îți curge când și când o zeamă”
prima reactie pe care-am avut-o a fost asta: parca-ar fi fost scris de un extraterestu lipsit de orice sensibilitate si care nu a cunoscut niciodata o lacrima omeneasca.
fiecare om vibreaza in felul lui… la citirea unui poem, la sunetul unei muzici, s.a.m.d
nu cred ca exista un mod determinat in care fiecare trebuie sa reactioneze…ar fi trist daca toti am simti si am gindi la fel

@Iv imi pare rau daca te-am ranit! nu asta a fost intentia mea…dar de…presupun ca nici tu nu te-ai gindit cind ai scris „de ce din ochi îți curge când și când o zeamă ” ca ai sa atingi cu un singur cuvint, punctul nevralgic al altcuiva.

rascolesc in sufletul meu o multime de rani nevindecate cuvintele tale…de unde si reactiile mele citeodata poate necontrolate…over-react

oricum invita la meditatie toate poeziile tale (chiar daca „dor” cuvintele citeodata) si chiar si comentariile de tot felul pe care le accepti atit de generos pe fiecare din paginile tale.
ar fi trist daca am simti si am gindi toti la fel

@C Da, toti gandim si simtim altfel, de aceea nu trebuie sa desfiintam gandirea si simtirea celorlalti din jurul nostru. Eu nu pot sa cred ca intentia poetului a fost sa te raneasca pe tine, asa ca nu ar fi fost trebuit sa o iei personal. Mi se intampla uneori sa vad o frunza putrezita pe jos care sa imi rascoleasca dureri vechi… asta inseamna ca ar trebui sa ma duc sa tai copacul? Eu te invit pe tine sa ii recitesti poeziile si sa te uiti dincolo de cuvintele care te „deranjeaza”, la substanta, la simtaminte. As mai putea prelungi povestea asta, dar nu vad rostul si nici nu e locul potrivit. O seara frumoasa. „Atat. Nici un cuvant in plus.”

@Bogdan
bineinteles ca nu tai copacul chiar daca vezi o frunza uscata pe jos…insa daca „iti sare de lamiie in ochi”, tot iti vine sa-l altoiesti…
subiectivitatea primeaza!
o sa incerc poate sa recitesc „Iv” cind o sa-mi vindec ranile…poate peste citiva ani sau poate in alta viata…
O zi buna!

Adineauri am primit un mesaj,
Mi-a iesit pe gura fara sa vreau
Nu stiu cine vorbea, nu eram eu!
Dar pe limba simteam ceva
Furnicaturi ca un masaj
Mesajul deci zicea asa:
„Daca nu te saruti acum cu el
Eu una ma topesc, disper!
La fel si toate rudele mele,
Murim pe capete, ne lasa puterile!
Numai la sarutul lui ne gandim
Caci fara el nu ne mai inmultim!
Si atunci tot tu o-ncurci abitir
Caci gura ta va deveni un cimitir
Iar flora bacteriana, daca dispare
Ramai expusa, fara aparare”

Monologez
Domnule Iv, (a)tip(ic)ule, am început să te citesc
rând-pe-gând
de la capătul naivităţii.
Eşti inconfundabil de sensibil, de proaspăt, de creativ,
ştii-tu, de cel-mai-cel şi cel-mai-ceva,
desigur, în opinia mea.
Eeei, şi ajunsă tiptil-citit pâna aici
pe firimituri de biţi şi dâre de vers, m-am cam uluit-
da’ ştiu că se-ncinse atmosfera (în) rău, de zici
că poema ar fi fost întoarsă pe dos de-un arici.
Eu un a, mă bucur că am coborât din viitor
pe scara asta zăludă chiar până la fereastra deschisă
în care stă femeia în roşu. Pe obraz îi curge ceva- roşu,
o fi zeama aia care-a tot fost comentată la sânge.
Cred c-o să revin aici peste 2 ani să văd dacă mi-a răspuns
preţ de juma’ de scară cineva,
poate aşa ajung la geamul unde şade un mut. 🙂
În final, tre’ să mărturisesc , timid-
din poema ta, eu am înţeles (stupid?)
că misterul ascuns e-n tăcere,
iar de sub el se poate ivi
şi zeamă, şi miere.
……………………..
Spor la compus
şiiiiii du-mă sus!

Nici că se putea mai ivescă poezia. Cu tot cu zeamă. Nu înțeleg ce-i cu zarva, revolta împotriva zemii, oripilarea. Ori n-ați citit prea multe poezii iveşti?

Imi place poezia dvs. Alina, cearta, descreteste, increteste la loc, arunca umbre tandre cu miros de luna noua..In fiecare poezie e un alt inceput al unei inca-negasita traire..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *