odă nebuniei

i-haaaaaa, doamne, cum îți flutură timpul prin păr
când gonim noi nebunește prin dreptul stălpilor de adevăr
nu te opri, nu te opriiiii, îmi răcnești într-o ureche
iar eu nu mă opresc, că-s apucat de streche;
mă muști de ceafă cu dinții tăi din porțelan
mă gâdili pe sub haine, mă pipăi grosolan
unde mergem, unde mergem, ar trebui să știu cumva
dar tu atât aștepți ca să dispari – să te întreb ceva

Comentarii

unde mergem, unde mergem? doar mergem si nu ne mai intoarcem:(…
si poate mergem si un pic si pe unde mergem 🙂

undemergeţi.
aveţi,numai,grijă,sănufiesensveşnicgiratoriu.

Că se poate şi altfel. Oarecum, elicoidal. O să fac nişte studii şi, după aia, o să învăţ pe toată lumea. Gratis.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *