ominstrumentul

Avem în noi toate corzile.
Și pe cea care urăște
dar și coarda de batrân înțelept
putem fi proști sau cel deștept
sîntem cinici și miloși
deplorabili, fabuloși
sinceri până-n cel mai mic detaliu
născătorii de minciuni fără travaliu;
supărăcioși sau atât de pozitivi
încât din oricare doua minusuri ale noastre
putem face un plus. Sîntem creativi,
nesimțiți, politicoși,
amuzanți sau plicticoși.
Avem o coardă atât de sensibilă
dar și una inaudibilă.

Sîntem un uriaș țambal,
bețele sînt situațiile prin care trecem,
ele ne ating diferite corzi.
Destinul e cel care cântă.

reflectez

miercuri

Comentarii

mi-a placut mult imaginea cu „un urias tambal” 🙂
dar destinul compune melodia. eu fac aranjamentul. cu atitudinea mea pot sa transform o simfonie in jazz, un recviem in opera rock, muzica de camera in cor antic. nu?

suntem uimitor de diferti, dar ajungem sa trecem pe rand prin toate starile…posibile…

Exact asta ziceam si eu, candva: Se iau doua minusuri si se face un plus, fara a ne teme ca la cea mai mica adiere neplacuta, plusul se va desface in partile sale componente.
Si daca ma gandesc, dac-am trage la sfarsit o linie pe mijlocul foii, sa scriem intr-o parte minusurile si intr-o parte plusurile, cele din urma ar fi bine sa ne iasa mai multe. 🙂
O lună noiembrie zâmbitoare,
Măi Iv.

Placed on this isthmus of a middle state,
A Being darkly wise, and rudely great:
With too much knowledge for the Sceptic side,
With too much weakness for the Stoic’s pride,
He hangs between; in doubt to act, or rest;
In doubt his Mind or Body to prefer;
Born but to die, and reasoning but to err;
Alike in ignorance, his reason such,
Whether he thinks too little, or too much:
Created half to rise, and half to fall;
Great Lord of all things, yet prey to all;
Sole judge of Truth, in endless Error hurled:
The glory, jest, and riddle of the world.

(Alexander Pope)

Comentarii

Lasă un răspuns Anulează răspunsul