miracolul iubirii

cu mâna stângă ai citit
în braille-ul feţei mele
că mai sînt încă de rostit
câte în lună şi în stele

bastonul alb, arătător
al degetului tău din oaste
descoperi întâmplător
că am o inimă sub coaste

nevăzătoare, vocea-ţi cântă-n drum
spre-un trecător de lângă tine
iubite, am fost oarbă, iar acum
nu te mai văd decât pe tine

Comentarii

da… iubirea e oarba, dar puterea ei asupra noastra este mai mare decat cea pe care o avem noi insine..!!!

cu singura nuanta
de la distanta
c-a fost si este
de la-nceput asa
chiar daca-au lipsit poate
momentele de-a o exprima

iar si iar
parca strofa cu bastonul
parca mai trebuia prelucrata
un pic

superb: „iubite, am fost oarbă, iar acum
nu te mai văd decât pe tine”

superb dar cam reductor si misogin, totusi:“iubite, am fost oarbă, iar acum
nu te mai văd decât pe tine”
in mod sigur ea a existat si inainte s-o cinte el
hmm…intrigant

nu ştiu să versez,
deobicei mă ruşinez ,
dar de când pe iv îl citesc
tot mai des eu zâmbesc.
mulţumesc frumos de vise,
se pare că încă sunt permise.

iubite, un mare miracol s-a petrecut:
tu mi-ai găsit sufletul declarat pierdut

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *