eu şi eurile mele

s-a îmbolnăvit eul meu
cel care făcea celelalte euri să râdă;
eurile continuă să trăiască,
sobre, fără să zâmbească

a orbit eul meu
care ţinea aprinsă lumina de veghe;
celelalte euri aşteaptă
să li se obişnuiască ochii
cu întunericul

şi-a luxat braţul eul meu
cel care ţinea lumea mea în braţe;
în mii de sclipiri s-ar fi spart
lumea mea, praf s-ar fi făcut
dacă n-ar fi fost din cauciuc
lumea mea

a fugit eul meu
cel care te iubea
cu o tipă mulatră, straşnică interpretă,
şi o data cu el
şi eu.

Comentarii

si astfel
lumea a ramas
innundata
de-un intuneric
mai negru
si mai profund
decit interiorul
unei negrese
negre
wtf ;))))))

A murit eul meu
Cel ce stia drumul spre tine
Celelalte euri ratacesc in zadar
Niciun drum nu va mai duce spre bine

Eurile mele sunt egale
cu numarul de incercari fatale
de a scapa
in mod misel
de-un El.

mai trimite….interesant….poetic vorbim…o saptamana…poetica

Mi-as fi chemat eul inapoi/Dar vai ce bine-i uneori fara el!/ Eu – el, tot mişel!…

insasi coditia fericirii
sa uiti de eu-el-ul
fie el misel sau nu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *