sînt un grădinar execrabil

a crescut exact în faţa casei mele un copac
e copacul neputinţei, deci n-am ce să-i fac;
are nişte fructe mici şi incolore care pe pământ
n-ajung niciodată că-s mereu luate de vânt

iar mai încolo, sub o tufă luxuriantă de plictis
un iepure-ntre două vârste are-un ochi închis
cu celălalt visează la ce-ar putea să facă
în caz că se va ridica, dar numai dacă

în mijlocul aleii, răsaduri ţanţoşe de egoism
cresc nepăsătoare, dar ăsta-i deja un truism,
şi respectând legea numărul unu a agronomiei
vrejul iubirii suferă, năpădit de buruiana geloziei

o capră mică, mică stă căţărată-ntr-un bonsai
i-a terminat deja toate frunzele, iar acuma, vai!
tocmai îi mestecă crenguţele, punând capăt amăgirii
căci, da, uitasem să vă zic – era bonsaiul nemuririi

Comentarii

decat asa gradina, mai bine-ti faci vitrina
iti arati incremenirea, farmecul si nemurirea
exponatul impaiat
animat la el in cap
de antipa doar visat

Sfaturi de la bunica:

1.Copacul Neputintei, altoit cu ramurele de dorinta,/ Rodeste poame dulci atunci cind exista vointa.

2.Buruiana galbena a geloziei dispare/ Daca pe ea presari zi de zi piper si sare.

3.Bonsaiul nemuririi rasare in noaptea de Inviere,/ Se uda doar la miezul noptii cu nectar si fiere.

ce-ai face domnule iv, te întreb eu ritos,
dacă fructele neputinţei s-ar împrăştia pe jos?
nu cumva grădina în care lucrezi
ar semăna cu ale guvernului livezi?

in ideea ca ai fi…
cind n-or mai creste frunzele iubirii,
poti sa-ti lipesti cu scotch tape in al tau bonsai …
aceste poezii!

intrebarea e daca capra ta, oare va atenta la ele ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *