creierul meu se trezeşte
haleşte, strânge din dinţi,
iubeşte, defechează
şi în general locuieşte la mine;
cu toate astea,
refuză să-mi dea la timp
plata
nu, nu îi cer cine ştie ce –
o idee din când în când;
mai păsuieşte-mă o zi,
hai c-o să-ţi dau două idei data viitoare,
creierul meu e rău-platnic
şi totuşi nu pot nici să anunţ poliţia –
cine a mai văzut să ai contract de chirie
cu propriul creier;
deci, la o adică
tot pe mine m-ar lua la întrebări,
nu pot nici să-l dau afară din mine
pentru că apoi aş alerga
pe străzi cu capul gol
şi sigur aş răci,
a mai rămas să-l ameninţ,
să răspund la şantaj
cu şantaj –
auzi, măi creiere, dacă nu-mi dai o idee,
mă sinucid;
s-a uitat la mine a zâmbit
şi m-a întrebat doar
crezi că-s prost să-ţi dau
vreo idee de sinucidere?
probleme cu chiriaşul de la mansardă
12 comentarii
Comentarii
Cat timp poti vorbi cu el, mai e loc de negociere. Din pacate pentru tine, umorul pe care il exhiba cu ingamfare il indica drept un "tough negociator" :))
Cu vorba buna, cu rugaminti, ai incercat?/
Pe lume exista si solutii mult mai bune:/
Exemplu: o muza, o fata de-mparat drogat,/
Ademenind pe Creier, va sti sa te razbune.
p.s. tura asta versezi in alb? 🙂
Stimate domn iv
Ce va autodenumiti naiv
O vorba am vrut sa va zic:
La mine in casuta,
La loc de cinste,pe masuta
V-am pus la blog(in)roll-are
Daca nu va e cu suparare!
PS:sunt tot eu…al noptii spirit! 😉
Pana data viitoare
Va urez…o raza de soare!
🙂
@andreea
hei spirite, mă bucur, ce frumos şi ce onoare/
mai rar primeşti de la spiritul nopţii o rază de soare// 🙂
@liviu@vers.ata
am încercat şi cu umor şi cu vorba bună
dar nu mi-a mai vorbit o săptămână,
i-am făcut lipeala c-o muză, dar senin m-a întrebat –
auzi, tu de ce crezi că creierul e neapărat un bărbat?
Da, asta chiar e o complicatie,/
Ce-ti ramine de facut? o trepanatie? :))
Fetita de te faceai
Un creier harnic aveai
Baieteii-s mai vioi
Toata ziua-s in noroi
N-ai ce-i face, asta este
Sunt neghiobii din poveste. :))
dragul meu naiv, tu iv
aici te contrazic, uite, un pic.
creierul n-are vina
ca nu-ti arde azi de rima.
vinovata-i papadia,
n-aerisit palaria.
daca-ti dau eu un pupic,
te mai dezmortesti un pic?
dragă leloo, cum vezi, s-a rezolvat
m-am apucat pe dată de păpădiat 🙂
@alecu@vers.ata
între a fi fată plină de inspiraţie
şi o practică, dar nedorită trepanaţie
(şi-aici sper ca pe creier să-l ia cu transpiraţie)
aş mai încerca, totuşi, cu vorba bună să-i fac educaţie
:))
Creierul meu face aproape la fel. Atunci cand vrea el bruma lui de independenta, intra in greva. Si vine cu solicitari, scoate la inaintare Patronatul Sinapselor si incep negocierile. Tocmai cand la mine productia de idei ar trebui sa fie infloritoare. Dar stii ce solutie am gasit? Nu mai urc tocmai pana la mansarda, ma opresc cateva etaje mai jos, bat la suflet, cioc-cioc, si ii cer lui idei. Iar el mi le da cu drag. Intotdeauna.
Foarte frumos versat! Ne place! :o)