cu mintea hăt! prin mozambic
corpul tânjind după o cafeluţă la ibric
cu sufletul adipos, uşor bulimic
extenuat de orice mizilic
astăzi n-am chef să scriu nimic
(maşină de-aş fi fost, zău, eram într-un service, pe un cric)
inaugurez rubrica lenevez
4 comentarii
Comentarii
eu aveam chef sa te citesc:)
păi măi annie, data viitoare
zi-mi din timp, îţi fac rezervare 🙂
Ştiu că nu te aşteptai să ne vedem aici,
În trecut.
Dar am trecut
Doar puţin, te rog să nu-mi zici
Că nu trebuia!
Nu stau mult.
Noi ne vom întâlni mai târziu…
Cumva…
Dar lasă, vezi tu în curând,
De fapt mai durează ceva
Până când viu.
Ce duminici frumoase vom trăi,
Va fi atunci duminică în fiecare zi,
Ca azi.
Acum lasă-mă să vad ce ai păţit
Ca să te poţi da jos de pe cric.
Gata, iubitule, era doar carburatorul,
Uite, bea şi o cafea.
Eu plec şi mă întorc
Duminică.
Între timp, îţi voi duce dorul.
Anul viitor, tot in februarie ma vei vedea
Voi sta pe scaun, atenta doar la vocea ta
Nu stiu daca iti vei aminti
Peste un alt an cand ne vom reintalni