yrots evol

în sfârşit ieşim din mormintele
astea plicticoase
doi zombi
eu primul, tu a doua,
încet, încet, ne ridicăm,
pe rând
în linişte,
uşor să nu te loveşti, iubito,
eu primul, să pot să te ajut
să te ridici
tu a doua, clipind obosită
ca să mă poţi vedea
cât de proaspăt sînt, frumos îmbrăcat

am uitat să mergem
şi ne sprijinim în bastoane
eu primul, tu a doua,
am uitat să ne auzim şi
ţipăm unul la altul,
cine ne-aude crede că ne certăm, ce fraieri;

am uitat ce vroiam să-ţi zic
a! mi-am amintit – când tu aveai cancer de colon,
eu ulcerul, plus vechile probleme
cu prostata
am vrut să mă sinucid
anul trecut, parcă,
trebuia să-ţi spun, îmi pare rău,
cum?
să trecem peste asta, deci nu te superi, ce bine
ce bucurie
a început chiar să-mi crească părul
şi nici tu nu mai trebuie să-l vopseşti
începe să aibă culoarea nisipului

chiar! ce bine ne prind costumele astea
de baie
mai ales acum după ce am început să facem mişcare
eu primul, tu după mine
cinci, şase, şapte, opt şi unu, doi
e miraculos
cum ni s-au supt toate burţile
cum nu ne mai cad pieile
ce bine arătăm, iubito

apoi, mai ţii minte?
ne-am angajat
tu prima, eu al doilea
şi am început să avem un copil din ce în ce mai mic
şi să nu mai putem pleca în călătoriile
alea fantastice până la capătul lumii
şi câteodată înapoi

apoi nu mai ştiu ce i-am făcut într-o zi copilului
e numai vina mea
că a început să plângă ca un apucat
mai tare şi mai tare
de a trebuit să-l iei tu în tine
să-l calmezi
după care cred că şi din cauză că ne lipsea mult copilul
(nu e uşor pentru un cuplu să piardă singurul copil)
am început să ne iubim pe unde apucăm
aşa, în compensaţie
dar durerea probabil a fost prea mare
şi ne-am despărţit
tu prima, eu al doilea

şi ne-am despărţit atât de tare
că nici nu ne mai cunoşteam
am ajuns însa să suferim atât de rău
că am dat în mintea copiilor
şi chiar, ce ciudat
să frecventăm şcolile
tu – la 152, eu la nr.9
dar degaba, tot nu ne-a trecut;

refuzând cu încăpăţânare
să mai auzim unul de altul
am pierdut în greutate
şi am tot pierdut
tu prima, eu al doilea
până n-a mai rămas din noi decât
o propunere de ieşit la cafea a lui taică-tu
respectiv
un decolteu mai larg decât ar fi trebuit
al maică-mii;

Comentarii

dragii mei, în spatele pupilelor mele uimite/ stă gândul că-i cam evident: cei doi sînt din familii diferite//

dragii mei, în spatele pupilelor mele uimite/ stă gândul că-i cam evident: cei doi sînt din familii diferite//

imi place poezia ta, Invecelnaiv, e mai adevarata ca videoclipul din ecran..dar daca exista masina de pus apa inapoi in tesuturi si copiii in pantecul mamelor lor ar fi inventat-o tot da vinci..

imi place poezia ta, Invecelnaiv, e mai adevarata ca videoclipul din ecran..dar daca exista masina de pus apa inapoi in tesuturi si copiii in pantecul mamelor lor ar fi inventat-o tot da vinci..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *