am o moliciune în tot corpul şi în cap
din urechi mi se scurge pe umeri
de pe umeri se duce la vale
printre omoplaţi
prin păr şi pori
moliciune din asta
ma gâdilă de mor
îmi vine să râd dar sunt prea moale
mai am doar un zâmbet
e ultimul zâmbet pe ziua de azi
e lung şi verzui
timid şi nesociabil
în felul lui – frumos
şi îi place să stea întins
pe spate gol
lânga tine
ţi-l dau mai pe seară
numai să nu-l scapi din ochi
tipul e cam depresiv
gata să profite de o strângere
să se furişeze pe sub o contopire
şi să se arunce în gol
de la înălţimea unei îmbrăţişări perfecte
şi să se strivească
de duşumeaua relaţiei noastre
parca te-aud – cum, avem duşumea la relaţie
aşa-i,
n-ai de unde să ştii, că ne ţinem tot timpul creierele în nori, la rece
lânga rotundurile alea perfect rotunde
de le zice suflete
4 comentarii