*****

de când sîntem mici,
oamenii lumii ne învață să vorbim
până ajungem mari,
când oamenii luminaţi ne învaţă să tăcem
ca să ajungem mari.

De mici lumea ne învăța sa vorbim
Clădim din cuvinte turnuri, castele, structuri
Ca sa ii invitam pe ceilalți in ale comunicării aventuri
Si când am crescut suficient
Ne plimbam printr-ale tăcerii ploi
Si daca o facem eficient si decent
Suntem in aventura comunicării cu noi 🙂

Pe mine m-a invatat sa tac un catel cu ochi aurii. E…nu tac chiar tot timpul. Bunaoara, ieri am gasit o cioara ranita si ma ocup de ea, o doftoricesc. Motiv pentru care am devenit mai vorbareata si am iesit din cochilie, ca sa vad si eu ce se mai intampla prin Romania, cine mai viseaza, cine s-a trezit, cine sforaie, dar pretinde ca este trezit…Povestea este adevarata. Am patit-o pe pielea mea, cu oameni ce pretind ca sunt profesori de…orice.

http://mariadakhel.blogspot.ro/2012/02/blanche-invatat-sa-zboare.html

http://mariadakhel.blogspot.ro/2012/12/baba-cloanta-si-babul-cront-cront.html