matematica iubirii
tu ai doi ochi
eu am doi ochi
împreună avem patru ochi;
introducem cei patru ochi
în urna relaţiei noastre,
amestecăm bine
apoi, fără să ne uităm,
ha, ha, ce glumă bună -
oricum n-ai ochi când iubeşti,
extragem fiecare doi ochi.
Probabilitatea de a căpăta înapoi
fiecare, cele doua puncte de vedere iniţiale
este de douăzecişicinci la sută;
rezultă că este şaptezecişicinci la sută probabil
ca după iubirea noastră
să nu mai vedem lucrurile la fel;
ceea ce era de demonstrat.
O TEORIE EXEMLARA!
Un chichirez aparte al acestei noi teoreme
Ar fi ca, asumata de cei doi, rezolva „n” false probleme.
Nici Dan Barbilian insusi demonstratia n-ar contesta,
Si cred ca totodata si lui Ion Barbu i-ar placea.
O problema de matematica superioara cu rezolvare cam alambicata,/
E bine si asa, punctele de vedere ajung la o distanta mai apropiata./
In complicata ecuatie a iubirii,/
“Cine dintre noi doi vede mai bine”,/
Rezolvarea poate veni de la sine ,/
Aplicind cit mai des tabla inmultirii. :)
Scuze, dar trebuie sa fac o corectura. Nu sunt 4 probabilitati, ci 6.
Avem combinari de 4 (cei 4 ochi: a, b, x, y) luate cate 2 (ab, ax, ay, bx, by, xy), care face 6 (adica sunt 16,66% sanse [nu 25%] sa extragi o anumita pereche de ochi).
maria, la câtă matematică/logică ştiu eu, lucrurile stau aşa – ai patru posibilităţi: 1 să tragi cei doi ochi ai tăi, 2 să tragi un ochi de-al tău şi unul de-al lui, 3 să tragi un ochi de-al lui şi unul de-al tău şi 4 să tragi cei doi ochi ai lui; deci ai o şansă din 4 să tragi cei doi ochi ai tăi;
Ce cred că ce ai omis tu e că ochii nu sînt a, b, x, y, ci a, a, b, b, adică ai matematizat prea mult şi ai uitat de poezie :)
sa nu se mai repete, mai, maria, da? :)
Chiar așa! De ce să explicăm totul matematic! Ochii, ziua-s stele, noaptea, rândunele.
Super like :] ! Cred ca se putea si prin inductie matematica :P.
indiferent de matematica din poezie,important este ca si dupa patruzeci de ani de casnicie sa regasesti ochii lui,ochi tai aproape ca la inceput.
dar dup-atâţia ani de viaţa,
când totul îţi apare-n ceaţă?
rămas-am doar cu ochii doi…
ai mei? ai tai?
qed
Ochii sint oglinda sufletului!De ce sa le amestecam?!
Cine stie ce poate iesi!Iar matematica…
Geniala poezioara. Felicitari, IV !
(IV aici seamana cu un 4 roman… ce ne-am face fara matematica ? … si cred ca ne-am descurca mai bine decat daca n-am avea iubire – na ca m-am apucat si eu sa versez fara voie)
Minunată poezie!
Şi matematica e mai frumoasă când iubeşti… :)
aa, ab, bb — trei variante, nu patru. Iv, oricum o sucești, nu iasă la socoată. Mai bine bagă un ps: pentru un șaptezecișicinci bine ales. :)
of, mai ic, am obosit sa tot explic: aa, bb, ab si ba; chiar daca ab si ba sint acelasi lucru formal, ochiul ei stang e diferit de ochiul ei drept asa cum un san e mai mare si unul mai mic, sau un pitic nu e egal cu un pitic :)
Măi Iv, tu te dai cam niznaiv… Uite, aplic cazul explicativ: dacă ochiul ei stâng e diferit de cel drept, la fel cum inima ei stângă e mai mare decât cea dreapta, atunci de ce-i notezi cu aa? Musai să-i botezi ab (și pe-ai lui xy), cum bine zicea Maria mai la deal.
Deci, Iv, ai rămas fără motiv să mai zici că ești naiv.
ps/ Mica teoremă a lui Ic: orice pitic, din orice ibric, este egal cu orice alt pitic, din orice alt ibric. (Se rezolvă prin reducere la mirific.)