atenţie se închid uşile
copilă, strânge-ţi păpuşile,
schimbă caluţul şi vagonul de tren
cu rujul strident şi fondul de ten
adună-ţi inocenţa din baie
şi-ascunde-o printre gunoaie
acolo n-o s-o caute nimeni
atenţie se închid uşile
urmează vremuri tare frumoase
nu-ţi va păsa de carne, de oase
ci doar de salivă şi piele,
urmează vremuri deloc rele
cu genunchi juliţi la fel de uşor
dar nu pe asfalt, ci pe covor
în timp ce ai lui vor fi la birou
atenţie se închid uşile
nu mai durează decât puţin
şi zâmbetul adolescentin
o să vrea să te părăsească – ce fraier!
vei ajunge să te hrăneşti doar cu aer
şi timp pentru ca da… zboară
apoi să bei din chestia aia amară
de lumea îi spune rutină
atenţie se închid uşile
dar nu te grăbi, ai în faţă o viaţă
atenţie se închid uşile
ai grijă să nu ţi se-nchidă în faţă
atenţie se închid uşile
dar nu coborî înainte de semnalul sonor
interior, care-ţi spune – „mi-e dor”
atenţie se închid uşile
urmează staţia în care
te vei trezi dintr-o dată om mare.
14 comentarii