multe cuvinte și nimic de spus
puține răsărituri și prea mult apus
prea mulți nori și niciun strop de ploaie
atât de puțini oameni, atât de multe gunoaie
infimă foame de cunoaștere, enormă sete de putere,
o mână de greuceni, o puzderie de himere
destule școli, dar prea puțină educație
exces de prost gust, economie de civilizație
foarte mult țipat, șoaptă – deloc
viziune îngustă, nemărginit noroc
nițel suflet sub gros fond de ten
prea multă religie, prea puțin zen
8 comentarii
Duminica a fost un rasarit continuu.
Cam trist… dar adevarat.
Unde-i moralitatea, unde-i omenia, unde a plecat frumosul sufletului nostru?!
Spuneti voi, cei care conduceti tara, responsabilitatea va apartine!
o, nu, asumat anonim mărturisesc un secret –
nu cred că politicianu-i responsabil de cazul concret
în care-n faţa mea un puşti a aruncat pe jos un pet
iar eu, cu verticală indignare, l-am ocolit discret….
(orice asemănare cu multe personaje reale
este absolut pur neîntâmplătoare )
Cu multa bunavointa si un pic de talent
poti face chiar tu ca ceva sa se schimbe,
desi, desigur, destul de lent,
adaugand fiecarei zile ganduri binecuvantate
vom fi tot mai multi mai curati si mai plini de… naivitate.
Si pentru asumarea misiunii de a fi coeziv
iti multumesc anticipat,
intr-un mod cat se poate de adecvat,
Draga Iv!
cu tupeu adolescent, multe cuvinte,fara de accent, cu tineretea inca imatura ,cu cei maturi si buni de gura, cu pensionari care nu stiu sa taca, cu ei dorim ca sa se faca ?
te iubesc !e o iubire plina de respect, e venita din suflet.
si printre toate cele enumerate
mai suntem si noi
noi, cei educati
in „vremuri de-apoi”
cand cu perseverenta
se insista
ca sub nicio forma
nu e firesc
ca toate cele
se fie …asa
ca in poezia…
dumneata…
