cum?

cum trece ziua peste câmp
cu pasu-i de felină
drept către noaptea care, tâmp
privind-o, mușcă din lumină

cum pășește apăsat iubirea
cu pasul ei cu toc
lasând în urmă doar uimirea:
oare n-o fi fost deloc?

cum calcă gândul peste trup
cu pasul lui nepăsător
lăsând răni ce cu greu le-astup
și-un sentiment istovitor