până să vii

un bec mi-a dat ideea
de a ma închide în mine
lăsând totuși lumina
să-mi iasă prin vorbe

un pahar cu vin
mi-a dat ideea
de a lăsa sentimentele
să ia forma sufletului meu

fereastra mi-a dat ideea
de a nu lăsa să-mi intre
prin ochi, în suflet
zgomotul, vântul, ploaia

tavanul nu mi-a dat nicio idee
deși l-am privit îndelung

apoi ai aparut tu.
ai băut vinul, ai stins becul
ai închis fereastra, te-ai așezat
deasupra interiorului meu
ca un tavan foarte jos
și m-ai strâns în brațe
ca pe ceva foarte frumos.

Comentarii

dragut tablou 🙂
iar tu priveai mirat…
nu-ntelegeai de ce esti privilegiat!

poate ca in viata ni se intampla lucruri ciudate
cu o anumita regularitate
de exemplu, la un numar de ani si jumatate.

Scuză-mă că-ți zic, scrii ca o adolescentă plină de bube. Logic după cum am înțeles că, nu prea citești să nu te-ncurce :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *