uneori eşti abundent rujată pe feţişoara-ţi dolofană
şi te mişti aşa de greu tu, antipatică cucoană;
alteori eşti zveltă şi neînfricată amazoană
care vine să salveze lumea de lenea cotidiană
ai pletele încâlcite, pline de alge şi nisip
şi miroşi a zmeură, a verde şi a cip-cirip
coapsele-ţi sunt pline de vânătăi solare,
umbli-n şalul ăla albăstrui, croit dintr-o boare;
eşti plină de mâini pe fundu-ţi planturos
căci tu-l laşi să te atingă chiar şi pe ăl mai puturos
te duci cu oricine – CEOs, laboranţi, vidanjori, mineri
dar tot nu mă pot abţine să te vreau, iubita mea Vineri
5 comentarii