şi bacteriile plâng câteodată

vă rog mult (dureaz-un pic) să-mi faceţi voia –
imaginaţi-vă un arbore gigantic de sequoia
pe tulpina lui greu de cuprins
un gândacel de-un roşu-aprins
(sper să nu vi se facă greaţă)
îşi linge picioruşele din faţă;
lăsând pe ele stropişorii de salivă
s-alunece la vale, în derivă
într-o astfel de picătură
o bacterie nervoasă-njură
şi de-atâta supărare
a şi dat în lăcrimare;
pentru că da, i-o treabă asumată
şi bacteriile plâng câteodată;
iată! o lacrimă imensă
de o consistenţă densă;
ei bine, cam atât de mică
e lumea ast-a noastră zilnică.

Comentarii

atat de mult imi plac versurile tale si atat de mult ma bucur ca ti-am descoperit blogul! (unde atat = foarte foarte :D)

atat de mult imi plac versurile tale si atat de mult ma bucur ca ti-am descoperit blogul! (unde atat = foarte foarte :D)

nassssssssssssssssssssssssssssssssspaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!1

nassssssssssssssssssssssssssssssssspaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!1

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *