o viață întreagă conjugăm a muri
la timpul viitor implacabil.
a muri are doar o secundă de prezent,
o secundă de viață,
și dispare.
apoi, nimicul nu mai înseamnă nimic,
moartea pur și simplu nu mai e
și nu va mai fi și nici nu a fost
vreodată.
moartea nu are timp trecut
3 comentarii
Comentarii
Tranzitie de o singura secunda Iv
Prin verbul ” a muri” intranzitiv:
Si perspectiva s-a mutat înghețat
De la un trup cu energie inarmat
La mort
( cu coliva in loc de tort).
Asta de o secunda
E fie o moarte brutala
Accidentala,
Fie un harakiri iscusit
Al samuraiului din rasarit.
Nu-i sigur o banala
Cronica boala letala
Ce face agonia lunga
Si viața de viu ți-o alunga….
habar n-am cum o fi
moartea aceea cu majusculă
şi atemporală,
poate voi fi cunoscut-o vreodată,
dar acum nu mi-o mai amintesc
aproape deloc
însă o pot recunoaşte zilnic
pe umana, cotidiana,
moarte cu m mic,
aceea în care, uite,
deşi sînt lângă aici,
am plecat, o, atât de departe
prin gânduri, frânturi de euri,
că nimeni nu mă poate
aduce înapoi,
ajunge..
am mai murit, a câta oară,
pentru minute din viaţă
cât timp am scris
aceste rânduri-moarte.
Ba are! Se moare in fiecare clipa cate putin
din simtiri, din trairi, din tot ce ar fi putut fi cunoscut.
Se moare din lipsa de vointa, din „eleganta distinsa” al mortilor vii, ce conduc…
Se moare mereu si pe rand chiar pasari cu noduri in gat suierand pe trecatori nestiute de om, dar traite de pom.
Se moare din nesimtirea izbitoare ce reteaza zambetul florilor la soare, incet si pe rand. Se moare in nepasarea de viata, transformand muribundul hidos cu chip viu pe fata. 🙁