ajută-mă, te rog, s-o găsesc

am văzut-o câteva milisecunde în metroul
care trecea pe lânga al meu.
avea cam o sută șaptezeci de centimetri
de culoare galbenă conform centimetrului maică-mii
care a fost primul meu fel de a măsura lumea
(era atât de uzat încât toți centimetrii păreau mai mici,
așa că e posibil să fi avut
o sută șaizeci și cinci de centimetri, de fapt),
și un remarcabil păr creț
care m-a făcut să mă gândesc la transhumanță,
drumul inițiatic al vitoriei lipan care mi-a picat la teză
și la gigi becali.
poate de-aia beau acum un pahar de lapte.
era îmbrăcată în haine simple
făcute pe un vapor din cealaltă parte a lumii
de niște copii cu altfel de ochi decât noi,
cărora e foarte probabil să le faci fotografii
foarte touching când o să mergi
în prima ta vacanță exotica.
așa că, te rog, dacă știi ceva de ea
dă-mi de știre,
n-am nimic să-i spun.

Comentarii

detalii in contrasens
de milisecunde
touching
fel galben de masura
a fetei scunde
tacere plina de sens

haiku

Metrou, te-am zărit,
Priviri pe furiș și dulci,
Cum ar fi dacă?

era între două cărţi de murakami,
mi se pare că se plimba pe malul mării
în trilurile ascuţite ale păsării-arc.
până să revin cu instantaneul
centimetrului galben-scorojit, destrămat-pe-la-capete,
(împrumutat de la mama
special pentru a-i confirma identitatea)
a dispărut subit.
îmi pare rău,
o fi plecat în căutarea oii fantastice,
încearcă acolo,
poţi să nu-i spui totul
atunci când n-o s-o găseşti.

daca tot priviti atent in jur,
poate-l vedeti pe-al meu iubit,
un tip brunet cu ochi de floare,
are ca semn de distinct,
aripi intinse spre Soare.
as vrea sa stie, pe cuvant:
povestile mele sunt mai lungi
decat ale Seherezadei.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *