capcana

nu vreau să mă fac mare.
maturitatea e o capcană –
străpunge inimi, sugrumă libertăți
strivește euri și otrăvește aerul cu amabilități
arde aripi, îngheață simțiri,
mitraliază sclipiri.
maturitatea e o capacană –
transformă oamenii în chestii diforme
rochițele cu bulinuțe-n uniforme
din dubii decupează falsa siguranță
și umple tomberoane cu resturi de speranță.
nu vreau să mă fac mare.
nu vreau să mă fac mare.
numai cât mă gândesc, și doare.

Comentarii

negreşit şi întocmai
să nu care cumva să
o să fac ce -o să pot
să rămâi mic de -un cot <3

Nu m-am născut pentru c-am vrut eu –
ci poate, vreun glumeț semizeu
a încercat să-și testeze talentul,
dar a încurcat, vezi bine, patentul,
a încâlcit designul, piesele și brandul,
și-așa fuse lansat modelul EU, serie limitată
la a iubi tot ce nu poate-avea vreodată.

Maturitatea-i o capcană?
Și apoi, ce?
Copilăria-i joc în goană,
A treia vârstă-i iar, din nou,
După care liniște de cavou?
Nu!
Maturitatea-i bogăție
De spirit, sex și bucurie,
De-ntelepciune acumulată,
De energie neepuizată!

un om cara in spate, un dram de naivitate si restul ERA LUCIDITATE !!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Iar, din nou, zici?? Vaaai, ce păcat
de trupul limbii siluit repetat!
Când matură te simţi din călcâi până-n nas
cam necopt etalezi un zglobiu pleonasm…
(Fără supărare, Rodică,
da’ mă lovi în lingurică!)

În DEX le găsești pe toate,
Alfabetic înșirate.
„Iar, din nou” în ăst caz
Nu-i nicicum un pleonasm.
Nu la babă bătrână se referă,
Nici la fetiță tânără efemeră.
Poetic aici e subliniată
Vârsta încercării repetată
De-a retrăi adolescența,
De a-i regăsi efervescența
Prin prietenii, nouă iubire…
Putință de împlinire…
De-a merge spre-un sfârșit decent,
De-a rămâne elocvent.
Deci, dragă DEX, (te r)og insistent
Să fii poetic și atent
La gândul din profunzime,
În defavoarea lingvistului din tine.

Si eu o admir pe Rodica asta. Ba chiar i-am compus un catren:

Rodicai:
Cu-n tanar, matur ciripit
Pe DEX ter-ibil l-ai lovi(t)
Eu, fiu de Graur, il razbun
Si te LOVE-sc ca un nebun

Bine, Rodica, fie cum zici…
Îmi iau drujba şi plec
să tranşez opintici!

După numai juma’ de drum
prin codri, fără GPS,
Mă întorsei să-ți las acum,
dragă Rodica, un PS:

Citind din nou fragmentul, mă repet,
făr’ să m-agăț rigid de vreun concept.
Și sincer mi se pare
frumoasă explicația, dar că ea suplinește
poeticul sens ce din prima lipsește.

Mă duc la vânătoare,
Salutare!

Merci cu multă apreciere,
Mihaela, pt ideea exprimată,
And… a/i (?), pt catren- o MARE plăcere!

Pe cărări nicicând umblate,
De sateliții GPS nemarcate,
La vânat sensuri ai plecat,
Printre rânduri dificil de dezlegat.
Tind să cred că am dreptate
Încrezândumă-n a ta DEX(ter)itate
De-a ținti ce poetu-a urmărit,
Punct ochit, punct lovit!

Rodica, wow! Invata-ma si pe mine sa versez așa frumos. Foarte, foarte fain. Nu incerc sa scriu in versuri pentru ca nu am curaj suficient si un vocabular repetent. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *