puterea cuvintelor

ghemotocul alb, atât de alb încât zăpada
care cădea în jur murdărea pământul, stătea nemișcat.
i-am căutat urechile cu gesturi precise.
m-am uitat în cărbunii ăia de ochi ai lui
ca într-un foc care înca arde mocnit. în curând
acest foc are să se stingă, mi-am zis.
mustățile m-au gâdilat un pic pe dosul palmei.
a fost singura senzație pe care am avut-o
pe tot timpul operațiunii. am înfipt cuțitul
mai jos de urechi,
mai jos de ochi, imediat sub boticul umed.
roșul a început să cucerească albul, fără luptă,
la fel ca rusia, crimeea.
ghemotocul s-a relaxat, mi s-a părut chiar că a zâmbit
o secundă. roșul a continuat să se extindă. albul a continuat
să se lase cotropit.
un vânticel amesteca firele albe cu cele roșii
de peste graniță.

cuvintele mele tocmai au ucis un iepure,
iar voi ați asistat neputincioși la asta.
bănuiesc că nu v-a plăcut, așa că
aveți grijă cum folosiți cuvintele voastre.

notă: niciun animal nu a fost rănit cu adevărat
în scopul creării acestui poem

Comentarii

ps amestecul poemului în borşul de sfeclă
mi -au produs o luuuuuuuuuuuuungă meclă

Mi-a fost teama ca va fi razboi, dar pacea s-a instalat iarasi. Ce mult conteaza atingerile, cuvintele nespuse, doar intuite…

Cumplit!n-ai gasit un subiect mai placut ! Ceva o imbratusare maraton de 24 de ore acolo!zau!

Cu sufletul la gura am cititvers dupa vers, spunandu-mi tare, aproape tzipand: nu, el Naivul , nu-I in stare sa omoare nicio musca.Nu va fi macel.Nu m-am inselat.Stiam ca pana la urma iese invingator nu rosul sangelui.Voi avea grija la vorbele mele, ca si la gandurile si sentimentele mele

„aveți grijă cum folosiți cuvintele voastre” –îți spui ție vreodată?

stiam de-o poveste cu un ghemotoc -gri
care-a murit intr-o zi importanta de Marte
dar nu de cutit
ci de-o stare,ce doboara ceva mai cumplit
jignit -de cuvinte fara culoare
tradat de mangaetoare
blandutul de El,credea ca-i iubit
Va spun eu..bladutu ar fi preferat un cutit

puterea cuvintelor?!…..cuvintele se desira din mana ce, ca un ghem, tine strans un pumn de arginti zornaitori vocalo-consonantici…” cuvinte de lumanari maica, maruntis”
apoi mana , inchinata pe la toate icoanele face un soi de jonctiune neinteleasa cu inima cea care-a ingaduit masacrul , pe care si l-a proiectat in imaginar, cea care-a privit crucea, a inteles minunea, a plans-o si-a dat-o uitarii…
si inima , pt ca simtea ca se transorma in stana de piatra i-a poruncit mainii ” scrie!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *