dumnezEU

totul a început când pisica de pe pieptul meu
a început să-mi spună că sînt dumnezeu

mi-am dat seamă că așa e.
cine îi iartă greșelile? cine îi dă mâncare?
cine o mângâie? la cine se roagă ea să iasă pe balcon?
cine hotărăște soarta puilor ei?

așa că am început să fiu dumnezeu.
mi-am dat seama că pot influența timpul
din jurul meu, nu-mi mai doresc decât ce se întâmplă,
am început să-mi las barbă și să nu mai calc prin biserică.

copiii au fost un pic mai dificili,
contestând poziția mea de dumnezeu (știți, ei simt),
dar le-am aratat și lor cine e dumnezeu în casă.
mai rămâne să am o discuție serioasă cu pisica –
mă evită de când i se pare că mă iau prea în serios.

Comentarii

Adevarul e tocmai invers, avand atatea indatoriri, ai uitat tocmai de piesa principala, pisica, ai evita-o voit, ca sa nu-ti mai atraga atentia asupra indatoririi principale, ingijirea pisicii si implicit restabilirea linistii tale.

acum văd clar , e -o mică sfadă
despre cine pe cine trage de coadă

Naive Iv,doar egoul
poate spune „eu,dumnezeul”…
Te uita-n Sus si afla cine
iti iarta tie ce nu faci bine!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *