unghi subiectiv

de aici, de la mine, orașul
se vede ca un joc de monopoly
vărsat peste câmpie.

a! apropo de joc, îmi place să
prind oamenii în contrejour
și să-i îmbrac în auriu din ăla pur.

din când în când clipesc.
atunci oamenilor li se face frig,
strâng din umerii lor mici
și mă caută cu privirea.

iubesc să scuip cu magică lumină
peste cutii poștale și stații de benzină,
să gâdil pisici pe burtică,
s-adorm pe bănci câte-o bunică.

îmi place mult să privesc orașul de sus.
sînt eu, soarele la apus.

Comentarii

Mi-ai adus o raza din acel soare cald peste mine ..citindu-te

mai trece – rar – câte un autobuz
şi eu mă bucur că nu eşti obtuz

poate să apună,oraşul e pustiu
clipe urmatoare,ascund un „prea tarziu”

Dimineata esti cel mai frumos, pentru ca esti un somnorosh spre rozh :))

esti tu, soarele la apus, dar in acelasi timp
esti si cel mai frumos rasarit, sa nu uitam,
dimineata, mereu ne strecori prin geam
cate o raza calduta si un bun venit!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *