unghi subiectiv

de aici, de la mine, orașul
se vede ca un joc de monopoly
vărsat peste câmpie.

a! apropo de joc, îmi place să
prind oamenii în contrejour
și să-i îmbrac în auriu din ăla pur.

din când în când clipesc.
atunci oamenilor li se face frig,
strâng din umerii lor mici
și mă caută cu privirea.

iubesc să scuip cu magică lumină
peste cutii poștale și stații de benzină,
să gâdil pisici pe burtică,
s-adorm pe bănci câte-o bunică.

îmi place mult să privesc orașul de sus.
sînt eu, soarele la apus.