e o cană de cafea
cu fundul spart. aceeași cană
din care ne bem aceeași cafea
în fiecare dimineață,
pe care, cu același gest absent
o ducem la aceeași gură.
doar că acum, ea își împrăștie
maroniul în poala noastră,
umplându-ne de un sentiment lichid,
călduț, care pătează.
același sentiment lichid, călduț, care pătează.
și care ne trezește la realitate.
altă realitate.
trădarea
8 comentarii
Comentarii
O cana cu ,,fundul ” spart????? da de cand canile se sparg in fund ??? o fi vreo cana gay ?? nici asta nu pot spune pt ca subst cana e de gen fem :)))))))))))))))))
aceeasi cana cu fund dar fara toarta, aceeasi cafea decofeinizata, aceeasi gura, stramba, mahmura, sorbind hulpav cucuta din raze de luna… toate astea nu se numesc tradare…e primul semn ca mergem in picioare doar sentimentul caldut care pateaza ingreuneaza fara sens desprinderea noastra lasandu-ne iluzia stupida ca si cana, si cafeaua, si gura flamada au fost martorii unui verb la timpul trecut ” ” nelamurita 🙁
„Maroniul” ăla nu era mai deschis decât de obicei din cauza lichidului incolor foarte toxic, cu miros de migdale amare…amestecat…prin trădarea ne-evidentă ati cu ceva cristale? Întrebare inspirată de Dl. DEX..
hm…si daca e de genul feminin ce? 😀
@idem1
Cred ca nu e una din zilele tale bune. Comentariul tau nu isi are rostul, iar limbajul pe care il folosesti, inclusiv emoticonul, este inadegvat. Te-as ruga sa nu mai scrii comentarii niciodata, nicaieri… strici…
Bafta!
Iv, urmaresc blogul de cateva luni. Tu nu scrii cu litere. Scrii cu perle si margaritare. Multumesc mult pentru asa finete de poezii. Superbe.
Sunt oameni care nu merg dincolo de ce e scris si care nu stiu ce e aia metafora.
Imi merge la suflet „tradarea” asta a ta …admirabil sintetizat!Congrats’ 🙂