fericirea îi ieșea printre gene, prin buze, prin pori/ cum iese încet-încet noaptea din zori//
sms 134
3 comentarii
Comentarii
ciudata iesire…parca-ar prea-slavii iesirea mortii dintr-o „vie”
… eu as lua de la Bacovia doar plumbul si i l-as agata noptii la urechi!
… doar plumbul, nu si tristetea… cel putin mie imi transmit versurile tale un sentiment de tristete bacoviana, poate in ton cu vremea de afara. Felicitari, ai o scriere minunata! 🙂