toamna cade peste oraș
ca o cortină din fier ruginit
lăsați costumele pe umeraș
comedia asta de vară s-a sfârșit
aplaudă spectatorii copaci
aruncă în noi cu frunze moarte
admirabili, cocorii stângaci
aplaudă din aripi către departe
cântă vântul o melodie tristă
și mătură fără chef strada pustie
fluierând un cântec despre-o artistă
gata de spectacolul ce va fi să fie
soarele, uriaș reflector
încă mai luminează, dar stins
e timpul să lepăd și eu haina de-actor
și să îmbrac o civilă pereche de jeans