spovedania unui zeu

iertare,
m-am prefăcut că nu existați
v-am jucat pe degete cum am vrut eu;
voi veneați să-mi spuneți ceva la ureche,
eu vă pocneam;
voi vă vedeați de drum,
eu îl răsturnam peste voi;
voi munceați,
eu îmi băteam joc de munca voastră;
v-am lovit în viața asta
de mă dor palmele, cât pentru șapte vieți;
v-am scuipat, inundat, înjurat
v-am călcat în picioare.
iertare, furnicilor.

marți

Comentarii

iertare tie, zeu zalud, ametitor, absurd, nenascut
cu totii stim ca jocul a durut …si-am acceptat.
clauza asta era prevazuta in pact.
cum? nu-ti mai amintesti? in pactul initial semnat in gradina la umbra unui castan, pe luna plina
ah si eu am am uitat in ce paragraf sau in ce verset
statea scris cu albastru-violet „daca zeul se va juca de-a labirintul cu voi….sa-i intoarceti jocul inapoi, sa-i rastalmaciti rimele, sa-i incurcati itele, se-i reconstruiti visele”
iertare tie, cel ce ne dai viata, si-ncerci sa-ti castigi dreptul la existenta invocand-o pe-a noastra caci nici tu nu ai fiinta daca noi, furnicile , dintr-un soi de greva japoneza am tacea
si ne-am impotrivi sa mai caram spre camara stropii de cerneala pe care seara ii scoti din calimara si-i asezi pe hartia alba, supusa ca pe-o aripa de nimfa difuza, confuza….zuza:))
iertare si multumire, iv, nenaiv, doar fictiv:)