într-o zi vom ajunge cu toții amintiri,
indiferent de cât de mult apărem astăzi la știri,
mâini neglijente vor rasfoi, umplând de unsoare
poze cu noi în costume de baie la soare
chiar și cei mai hipsteri dintre noi
vor fi priviți cu ochi reci, neapăsători, goi
și catalogați drept simpatici demodați
ca pe vremuri și azi – niște ciudați
ne târșâim picioarele o viață într-un funebru alai
de oameni tăcuți, care, ajungând la capăt află că, vai!
înmormântarea la care marșăluiseră viața toată
a lor era de fapt, lor le fusese dată
ne vom duce și vom lăsa în urmă
nici urmă, a dracului turmă
în câte discuții fi-vom mai oare pomeniți
ridicați în slăvi, regretați sau poate jigniți
câte întâmplări se vor împiedica de amintirea noastră
ca vantul de perdeaua valuroasa din fereastră?
câți oameni au fost și nu mai sînt, atâtea curiozități
nesatisfăcute, și-așa va fi să fie cu mine, cu tine, cu toți