sunetul pașilor tăi plecând
încă îmi sună în cap, când și când
parfumul tău nu dispare atât de ușor
deschid și mai larg geamul la dormitor
acum îți spăl urmele de ruj de pe o cană,
e cana ta preferată – cu pisica rubensiană
vărs pe burete și-o lacrimă, poate se ia mai rapid
manușa ta de bucătărie încă atârnă, caldă, pe zid
au mai rămas din tine câteva scame pe parchetul de fag
recunosc, mă uit spre ele bovin, cu mult drag
mi-l reprim și le mătur brutal, fără milă,
pisica rubensiană mă privește de pe cană, cu silă
hm? cineva încearcă să pătrundă în casă
eu nu ma mișc, îmi conserv puțina forță rămasă
poți să intri, iubito, mai apasă pe clanță o dată
mă antrenam pentru un moment ce nu va veni niciodată.
13 comentarii