cu fiecare lucru pe care îl facem
mai murim un pic;
am privit o floare de cireş,
am mai murit un pic
am atins părul iubitei,
am mai murit un pic
am călărit un elefant,
am mai murit un pic
ne-am spălat pe dinţi,
am mai murit un pic;
de aceea trebuie să facem
cât mai multe lucruri în viaţa asta:
ca la sfârşit să mai avem foarte puţin de murit.
Poate chiar deloc.
moartea e o subdiviziune a vieţii
10 comentarii
Comentarii
murim pana nu mai suntem:)
Mulţumesc. Frumos scrii, domnule. 🙂
de acord, dar mai bine sa nu calarim elefanti, decat in vis…
Ciudat:
cand iubesc
simt ca,
dimpotriva,
intineresc.
drept este ca murim
in fiecare zi
cite un pic
mai ales dupa
spalatul pe dinti
murim
cite un pic
cu fiecare clipit
murim
pentru a ne renaste
mai bine
altfel
murim, murim
dar, eu vreau macar pentru o clipa, sa simt ca traiesc cu adevarat.
Dacă iubeşti nesfârşit poţi afla nemurirea…
îmi place ideea…
Ce chestie! O multime infinita subdiviziune a unei multimi finite?
cu precizarea ca sîntem incluși în ea 🙂
„- Cati ani ai, omule?
– Nu mai am niciunul. S-au dus toti…”
adevarata, spusa de un batran, pe o ulita prafuita de tara