m-au găsit norii
şi mi-au încălecat corpul cu umbrele lor
m-au găsit firele de iarbă
şi mi-au gâdilat urechile cu zgomotul lor teribil
m-a găsit gândul
că te pot face să dispari stingând lumina
m-a găsit marea
eram pe mal, citeam un eseu despre orbire
m-au găsit orele
şi mi s-au aşezat cuminţi ca pisicile în poală
m-au găsit lanuri de maci, nunţi de fluturi, stele căzătoare,
universul m-a găsit, scărpinându-se neglijent în buric,
m-a găsit însuşi david bowie,
m-ai găsit tu
când te-ai împiedicat și ai căzut în braţele mele
eu nu m-am găsit,
de mine mă pot ascunde cel mai bine.
autocunoaştere
Comentarii
Frumoasa poezie, de mentionat ar fi faptul ca primul pas in psihologie e autocunoasterea, versurile sunt frumoasa , o poezie sugestiva pentru titlul „un zambet” nu ai compus?
daca as fii critic literar…poezia ta mi-ar da muuult de gandit
draga suflet de curva,
daca ai FI critic literar… „Gramatica practica a limbii romane” ti-ar da si mai mult de gandit.
Iv, (mi-)ai creat o noua Galatee…
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/galateea.php
Mi-aduci aminte de Sorescu. Imi place!
[…] îi citesc eu Autocunoaştere. Care îl amuză maxim. Mai puţin finalul, la care rămâne pe […]