povestioare din deşertul cu mult soare (9)

abia târziu de tot, spre dimineaţă
nina, o cârtiţă cam petrecăreaţă,
cu o sticlă de vin pe jumătate goală
la subraţ şi luat-un pic de „oboseală”
plecă de la party-ul de inaugurare
a Uniunii Cârtiţimii Vizionare;
şi, cam pe trei cărări, pardon, galerii,
se duse-n căutarea unei tutungerii;
trecu pe lângă rădăcina de tomată,
apoi coti pe sub cea mare, înnodată
a plopului ce străjuieşte drumul principal,
o luă pe galeria de centură, pe lângă spital,
şi o croi în jos chiar pe sub vie…
în fine – să vezi tu ce grozăvie –
pesemne că afumată cum era
sigur a încurcat ceva, cumva,
cert e că s-a trezit nina noastră în deşert
cu ochii mici, mici şi-o sticlă de vin fiert;
mahmură, mustăci – hm, ori am stat prea mult la soare
ori, hm, am găsit o scurtătură fără trafic către mare;