viermele şi elefantul

viermele de la uzină
puse ochii pe albină:
pân’ disear-ai trei proiecte
de livrat, toate perfecte
albina bâzâi un pic în barbă
şi se puse-ndat’ pe treabă
până seara, când căzu’n picaj;
acu’… dacă tot a prins curaj,
viermele pe nume william
se duse taram-pam-pam
tam-nesam la elefant,
dumnealui – un tip galant
cât se poate de real, nu din pluş
păşi atent fix lângă viermuş
şi cu urechile sale uriaşe
îi ascultă vorbele pătimaşe
– hei, elefante, tu eşti un tip de bază
începu william pliiiin, plin de emfază
fără de tine uzina, ar fi mult mai săracă
şi fiecare lac ar deveni o băltoacă,
dar trebuie să-ţi spun – mare păcat
eşti mare, însă prea calificat
(aici trebuie să spun, uzina se ocupa
cu transportat apa, dintr-o baltă’n alta)
uite, săraca ta coleg-albină
chiar nu are nici-o vină
n’apucă să-şi facă norma
că ţac-pac vii tu cu trompa
pe scurt, n-am ce face, trebuie să-ţi zic
că ori ne părăseşti, ori te faci mai mic;
elefantul ascultă, clipi uşor din gene
şi continuă să-şi facă treaba, ceva mai alene;
în două zile însă, fără multe explicaţii, fu dat afară
şi îşi găsi un job la arteziana din rond, de la gară;

aşa că, dacă eşti elefant şi ai şef de tură
un vierme, nu ezita – striveşte-l de bordură

Comentarii

Problema mare, din pacate,/
Este ca viermii-s multi,/
Iar Elefantu'-i o raritate/
Foarte urit de multi adulti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *