cu toții sîntem pasionați de nemurire.
mulți dintre noi s-au prins că nu există
ca atare; așa că încercăm să obținem măcar iluzia
de nemurire. iluzia de nemurire e un fel de
înlocuitor de zahăr. are aproape același gust,
dar nu e. pe de altă parte, nici nu suportăm viața fără zahăr.
așa că ne apucăm să scriem, să inventăm, să pictăm,
să facem afaceri sau, și mai simplu, copii. sperând că
scrierile, invențiile, picturile, afacerile sau și mai probabil,
copiii noștri vor exista mai mult decât noi.
și vom deveni un pic nemuritori.
un pic nemuritori.
dar la ce bun, de vreme ce nu vom fi
spectatori ai nemuririi noastre?
o facem din vanitate? neîmpacare? pasiune? teribilism?
sete? altruism? probabil,
câte un pic din toate. și din altele.
de reținut, însă, e ca sintem cu toții pasionați de nemurire.
și că pe CV-ul rasei umane, imediat după
cele 6000 de limbi vorbite pe pământ
ar trebui trecut marele nostru hobby: nemurirea.
Poate veni-va ziua când ne va angaja
pe perioadă nedeterminată
un zeu mai slab de inger.
nemurirea, ca hooby
11 comentarii
Comentarii
Ar trebui sa scrii si proza Iv. Cred ca te-ai pricepe foarte bine
ai fost/esti fericit?
Nemurire poate, sau doar o incercare de a da sens calatoriei, vietii.
Da, asa este. Dar nemurirea (perpetuarea speciei) este un tel al tuturor creaturilor. Pe mine ma intriga existanta acestui tel…
nu toti, unii vrem sa ne murim la 30 – e mai simplu, e mai ca la antici;p
nu-i asa ca nu ai acest hooby?
la ce folos un anonim nemuritor?
ador nemuritorii ca Sorescu, Nichita, Minulescu, Vulpescu, Gyr, Naum, Caraion etc.
sunt sigura ca ei nu aveau acest hooby
ghenistii de astazi nu pot fi nemuritori
de gunoaiele lor nu-si va aminti nimeni
am participat zilele trecute la o seara de proza contemporana
jalea plangerii… lecturi cu un limbaj trivial care erau si premiate de nu’s ce edituri de renume
nu sunt o pudibonderista, dar acest gen de literatura are succes de moment
limbajului argotic, colocvial, de strada, folosit in cartile lor, sper din tot sufletul sa nu condamne la moarte, pe viitor, un Cosovei, Cartarescu, Iaru, Ion Stratan, Adriana Lisandru, Adrian Suciu etc.
sper ca acest comentariu sa nu ajunga in Spam
duminica senina
ave, iv
Nemurirea? … un dat constitutiv persoanei umane, un dat structural, un dat potential. Depinde de noi sa o dorim, ea este deja. Felicitari!
probabil ca ne dorim nemurirea pentru ca traim o viata frumoasa
in you face, humans! says the jellyfish. sa-mbinam fiinta cu stiinta. http://en.wikipedia.org/wiki/Turritopsis_nutricula
Ia te rog cartea aia mică şi neagră de la mine,
Ca un chenar funerar, ca un epitaf.
Vreau să-ţi dictez acum dedicaţia
Care între timp s-a dospit, precum o pâine
Într-un cuptor în care turaţia
A rumenit şi ars versurile albe
Ale elegiei noastre, făcute azi din
Icnete, strigăte, ghionturi între coaste
Şi umplută cu crema tristeţii din plin.
Imită-mi scrisul si notează aşa :
Exista 42 de feluri de-a muri, iubitul meu
Iar noi, deja
Le-am murit pe toate
De nenumărate ori până acum.
Eu am murit cel mai adesea de dor,
Când tu mureai de cancer la colon.
A mai fost muritul de inimă rea –
Ne înrăiam sufletele
Până când unul dintre noi secerat cădea.
Muritul cu zâmbetele
Pe buze – zâmbeam şi muream de bătrâneţe.
Accidente fatale –
Ne zdrobea iubirea de asfalt
Răni şi boli letale –
Necroze, cangrene, cancer galopant.
Muream de plăcere –
Când uitam sa nu ne mai uităm unul la altul.
De multe ori am murit de mâna sau gura noastră –
Tu de-a mea, eu de-a ta
Sau eu de-a mea şi tu de-a ta.
Ne-am omorât, sinucis, eutanasiat de zeci de ori.
Ne-am sugrumat, sufocat, ne-am dat fiori
Reci, de moarte, pe şira spinării.
Am murit moartea naturală
A uitării
Şi moartea brutală
A ignorării.
Jocul nostru preferat a devenit
Imaginatul de-a ce vom muri oare
Din nou şi din nou, data viitoare.
De atâtea ori am murit
Încât a devenit un mizilic
Murim senini, întinşi la soare,
Murim îngheţaţi în zăpadă,
Murim de infarct în cadă
Sau ne otrăvim cu cicoare?
Murim în somn sau cu ochii larg deschişi?
Murim îngropaţi chiar în ai noştri irişi.
Murim.
Şi nici măcar nu ne mai este frică să murim
Murim ca şi cum am merge la concert
Sau am mânca o îngheţată la cornet.
Murim şi ştim.
Ştim că, oricât de tragic am muri
În următoarea viaţa iar ne vom întâlni.
Altfel nu am mai muri,
Ar fi imposibil să nu ne regăsim,
Deci să nu fim.
Pentru că, deşi există 42 de feluri de a muri,
Este un singur fel de a trăi.
Şi după fiecare moarte noi trăim
Pentru ca încă odată să ne iubim.
[…] – http://www.ivcelnaiv.ro, poeziile “Nemurirea, ca hobby” și “Am or” http://ivcelnaiv.ro/2013/04/nemurirea-ca-hooby/ http://ivcelnaiv.ro/2013/04/am-or/ Voce: Tudor Runcanu Video: Christoph […]