fricile pe care le cunosc personal

frica de spart bibelouri și pahare
de când eram mic și n-aveam stare
frica de cleiosul întuneric
și de dubitativul teleferic

frica de zbor cu avionul
sau să n-o fac pe bufonul
teama de apă prea adâncă
dar și de marginea de stâncă

spaima c-o să ies pe primul loc
teama firească de zbang, trosc și poc,
că n-o să ne-ajungă dulceața de fragi
sau că îmi zâmbesc fals cei dragi

răutatea celor din jur mă face-anxios
ca și visul că ma sărută pe gură un mustăcios
mi-e frică de știi, mă gândeam să mă mut la tine
și de cum ai putut să-mi faci asta, să-ți fie rușine

mi-e teamă de forma înșelătoare-a lui 2
ca și de pronumele personal efemer noi
mi-e frică de verbele la viitor
conjugate după, fumând, pe covor

sînt timorat într-un lan nesfârșit de secară
și mi-e frică nu de ratare, cât de șutul in bară
iar când mă uit in ochii tăi umezi, limpezi și mari
mi-e c-o să cad în ei și-or să mă pescuiască niște pescari.

Comentarii

@Ada: la ale mele – unele da, altele nu/ la ale tale, nu ştiu, vezi şi tu// 🙂

în lanul de secară să ştii că vin şi eu
poate că împreună -i păzim de acel rău
de-o fi în ochii limpezi să ne rostogolim
promitem trei dorinţe , apoi le -ndeplinim

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *