stând lâng-o staţie de-autobuz de peste stradă;
era îmbracată fain, viu colorat, ca din revistă
avea nişte ghiocei în mână şi-o figură tare tristă
traversând, cu gândul s-arunc o privire mai atentă,
am reuşit să îi surprind căutătura somnolentă
tunsă cam cu ciobul, ciufulită, parea fugită de printr-un azil
şi-unde mai pui – era stropită toată pe pantalonii ei vernil ;
în jurul ei era bine, un pic mai cald şi parcă
simţeam cum un bătăios deja-vu mă-ncearcă ;
era Primăvara; şi dracu’ ştie, se gândea probabil
să vândă ghioceii şi să fac-un ban neimpozabil.
6 comentarii