noptește

șerpește,
noaptea ne încolăcește
și ne orbește
scoțându-ne ochii cu-ale ei dește.
O luptă ce ne istovește
și doamne ferește
de cine i se împotrivește
și cu ochii deschiși iubește

noaptea, nici iarba nu crește
nici copilul nu mai copilărește
nici bogatul nu se mai îmbogățește.
Noaptea, doar se șoptește
căci sunetul se arcuiește
se rotunjește
și călăuzește
cuvântul, către muțeșșște

Comentarii

Pentru împăcarea sufletului meu, o colaborare între Iv și Alexandrina Hristov devine din ce in ce mai necesară. Îngân un cântec sublim pe aceste versuri, în gând. Vocea-i angelică i-ar da valențe supraomenești.

Noptește plutește negru catifelat
Stratificat opac, învăluitor ca un halat
Țesut din mătase de nor dens întunecat
Ce tremurul de stea adânc l-a ferecat
Și sunetele fără de veste le-a antifonat…

Dar noptește poate să apară
Surprinzător – așa-ntr-o doară
Zâmbind din constelații de-albastru
În lumina deplină a albului său astru,
Reflector spre vorbe rostite răspicat
Cu accent de rază de stea trasat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *