i ☯ you

ai un aer cald, sărat
ca o briză de la mare
dar respiri un vânt uscat
ce-l răcește și pe soare

mersul tău e de zeiță
ce știe-a păși pe nori;
când te scoli ești o fetiță
ce calcă-n picioare flori

umbra ta mi-aduce aminte
că sîntem făcuți din noapte
și din zi – melanj fierbinte
de țipete și de șoapte

ochii tăi sînt două stele
dintr-o galaxie nouă
ce pot vesti vremuri grele
când ei fulgeră și plouă

buzele-ți pun pe figură
un zâmbet primăvăratic
dar sînt reci ca de sculptură
când ceva ți-e antipatic

îmi spui ceva deloc notabil
dar de maximă importanță
când te-ntreb cum de-i posibil
tu îmi spui că ești balanță

Comentarii

E bine sa fii calda , sa ai mers ca de zeita, dar am o rugaminte, ramai mereu fetita.

continuu asuzi,
neîncetat renaște
in fața ochilor de ne-crezut,
cu buze-acum pecetluite
și mâini de muncitor.
cap…ricorn.

foarte misto metafore 🙂 tine-o tot asa.
cum ti se pare ca ar suna fara „si”-ul din ultimul vers, strofa a 3-a?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *