laura face ce face
și tot nu scapă de vino-ncoace
șoldurile ei sparg tăcerea în șoapte
care se fac cuvinte care devin fapte
laura vorbește atât de frumos
încat aș merge cu ea în jurul lumii, pe jos
discutând așa aprins despre vechea dilemă, străvechea
că păsările s-ar opri din zbor să tragă cu urechea
laura, chiar și când e tristă
ar putea sta pe copertă la orice revistă
privirea ei, oh, privirea ei îți poate vinde
un ceas de lux sau un cd cu colinde
laura are ceva doar al ei
și nu mă refer la perechea aia de cercei
ci la felul în care sufletu-i e dispus
să ia oricând forma vasului în care e pus
oh laura, ce frumos se face afară
când te văd în ploaie, fumând o țigară