laura

laura face ce face
și tot nu scapă de vino-ncoace
șoldurile ei sparg tăcerea în șoapte
care se fac cuvinte care devin fapte

laura vorbește atât de frumos
încat aș merge cu ea în jurul lumii, pe jos
discutând așa aprins despre vechea dilemă, străvechea
că păsările s-ar opri din zbor să tragă cu urechea

laura, chiar și când e tristă
ar putea sta pe copertă la orice revistă
privirea ei, oh, privirea ei îți poate vinde
un ceas de lux sau un cd cu colinde

laura are ceva doar al ei
și nu mă refer la perechea aia de cercei
ci la felul în care sufletu-i e dispus
să ia oricând forma vasului în care e pus

oh laura, ce frumos se face afară
când te văd în ploaie, fumând o țigară

observez
miercuri
24 de comentarii

Comentarii

frumos, frumos! cred ca toate laurele se bucura azi! multumesc!

Spui asta doar pentru tine sau pentru toate Laurele care-ti cersesc tie de mincare sau de-o „tigare”?

E doar o cutie cu bomboane de ciocolată. De mâncat, hăpăit, chiar, toată.
Restul e tăcere.

… dar iti multumesc pentru ciocolata, este minunata! 🙂

Laura e cheia sol,
pentru toate momentele cand ma simt nasol

Gata, până aici! Îmi pare rău, domnule Iv, dar eu nu mai am încredere în naivitatea dumneavostră! Astăzi, soția mea reală pe care o iubesc mai mult decât pe cea din visele mele complet ireale a scris pe site-ul domnului Zuckerberg că „Iv cel Naiv + Laura = Love”!!! În plus a șeruit (cum se spune în limbaj academic) această poezie. Să știți că „l”-ul scris cu minuscule nu a reușit să mă inducă în eroare, nu sunt atât de naiv, mi-am dat seama imediat că este vorba despre soția mea. Și poate nu interveneam, dar vreau să vă aduc la cunoștință două chestiuni: cerceii despre care aduceți vorba în strofa a patra sunt un cadou de la mine, dar bănuiesc că v-ați dat seama din moment ce nu vreți să vă referiți la ei. Iar a doua chestiune și ultima este că soția mea (femeie măritată de altfel), căreia îi dedicați cu atâta neobrăzare această poezie (deși știți de data trecută că sunt cu ochii pe dumneavoastră ca pe butelie), nu cu șoldurile sparge tăcerea ci cu burta, acest lucru datorându-se faptului că este însărcinată de mai bine de 6 luni! Este al doilea avertisment, vă rog frumos să-mi lăsați în pace nu atât soția, dar mai ales iubirea vieții mele, eu atât am avut să vă spun…

Fără nici un fel de respect, dar civilizat,
Căpșunarul din Răzbunarea Căpșunarului

P.S.: A treia oară mă voi simții obligat să ripoztez prin publicarea pe blogul personal a unei poezii în stilu-mi caracteristic în care vă voi face zob pur și simplu (sunt extrem de bun la făcut zob, vă garantez)

Se raspandise ieri o veste-n targ
peste tot, in tramvai, la piata, pe strada
cum ca-n oras s-a adus de curand
un nou exponat la muzeul de arta.

Desi ocupata fiind peste masura
mi-a fost imposibil a-mi infrana
dorinta de-a o privi pe misterioasa faptura
numita de-un artist anonim laura.

M-am amestecat asadar in multime
si, inghiontindu-ma, am ajuns mai aproape
de criticii chemati sa dezbata
domeniul cel mai potrivit
pentru aceasta lucrare controversata.

E opera de sculptor, grai un critic chel
fixandu-i c-o privire vinovata corpul.
fiindca cine altul, mai bine decat el
ar fi putut sa-i modeleze astfel soldul.

Ba, negresit, un pictor te-a creat.
rosti un altul cu o voce joasa
in timp ce-i urmarea ingandurat
subtilul joc lumina / umbra-ntiparit pe fata.

Doar el, poetul, stie sa te cante
si sufletul sa ti-l invie cu-a lui vers.
raspunse-alt critic mai boem, ca pentru sine
caci far’ de suflet
da, traiesti, dar sters.

Si dup-aprinsele dispute
fara ceva a rezulta
ne indreptaram toti spre case
cand incepea a se-nsera.

Sub ploaia rece de afara
brrr, toata lumea tremura.
doar un baiat si-o fata c-o tigara
pareau sa simta altceva.

Ea il privea intrebatoare
iar el, timid, prin par i se juca
si cu un zambet proaspat incoltit pe buze
sopti, esti minunata laura.

C.C. , fara cuvinte… superbe versuri!! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *