am încercat să lipesc aripi unei statui
să planăm nopțile peste livezi de gutui
n-a părut că-i place ideea; m-a privit mut, pieziș
dar a început să zboare singură noaptea, pe furiș
paradoxul statuii înaripate
6 comentarii
Comentarii
asa e cand incerci sa lipesti
ceva ce crezi tu ca lipseste
e chiar un paradox ideea
aceea ca numai tu o ai
cate stafii sunt pe veranda si toate seamana intre ele,au fata de cearceaf,ooo si masa-i pregatita: una, doua ,trei.. sapte farfurioare,or fi sapte stafii? si cat nonsens prin livada,priviti un pieptene sa fim toti mai fericiti.
Să alunece de câte ori vântul adie, așa va rămâne o pasăre vie. Amesteci sensul în poezie să iasă stejarul de păpădie dar tot ce-i ușor în vânt știe că doar la statui soclul e cuib și restul colivie.
Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ•.¸¸.•.¸.•♪♫.•´Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ¯`•.Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ¸.•♪♫..
(ړײ)/¸.•´….•´¨¨))
.«▓ ((¸¸.•´ ¸.•´.-✿
..╝╚ …✿. ✿….✿
cu mac.
Zbor de piatră?